I love them .Did you?

Chuck Bass-Deep look,easy to love,hard to forget.
Jacob-Isn't he fleshy?


Robert Pattinson-Strange guy,the freakiest hottie I know.

Toamna,netoamna...

E aproape gata.
A mai trecut o vara.Nu cea mai reusita,nici cea mai slaba.
O vara diferita.Diferita de verile traite si de cele viitoare.
Unica in felul sau si totusi comuna in denumirea folosita in fiecare an.
Senzatia toamnei imi inabusa sentimentul de nostalgie.Nu sunt nostalgica decat cu mine insumi.Simt nostalgia prin mine si din vina mea.Cei din jurul meu nu-mi produc acest sentiment.
Racoarea cu care ma examineaza vantul da uitarii zilele toride de vara,inghetata in diferite arome si pantalonii scurti.
De pe 1 septembrie este oficial toamna.Pentru mine toamna inseamna ploaie marunta,vant racoros prin maduva oaselor,cerul gri cu pete mov ,cateodata un soare cu dinti,stropi de galben,rosu,portocaliu...si mult maro.De ce de mici invatam ca toamna e maro,galbena,ruginie?
Daca toamna mea as vrea sa fie verde,nu s-ar putea?Ar insemna oare sa confund culorile anotimpului?Dar daca vreau sa-mi repictez un anotimp?Sau doua?Sau pe toate.Sa le refac,sa le repictez,sa le numesc altfel,sa fie altfel.Nu tot anotimpuri s-ar chema?
Imi place sa imi las amprenta pe tot,si ma gandesc la utopii .
Toamna nu-mi trezeste nostalgie.Regretele nu au anotimp.
Nu vad toamna ca un anotimp ''rau intentionat'' care fura frumusetea si bogatia verii.E absurd.Am nevoie de toamna.
Scoala incepe odata cu toamna.Unora le framanta un zambet in coltul gurii,altii n-o iubesc tocmai din cauza asta.
Absurd din nou.
Vara nu inseamna fara scoala la infinit.Iar toamna nu inseamna apocalipsa somnului pana la 12-1 dupa-amiaza,distractia la mare,munte,nopti de nesomn.
Iubesc toamna,vara,iarna,primavara.Le iubesc pentru ca sunt orele mele de viata adunate in zile,saptamani,luni ,denumite in diverse feluri si stranse in ani.
Daca te numeai altfel nu erai tot tu?
Cineva mi-a spus:''Bucura-te de toamna ca de vara!''.Ideea in sine e frumoasa,dar nu imi place.
De ce?
Pentru ca eu ma bucur de fiecare anotimp ca de el insusi.Unic,bogat,fericit,altul in fiecare an.
Pentru ca la urma urmei anotimpul ce le insumeaza pe toate este viata.

Optimism in doze letale.

Daca as avea o bucata de infinit si as imparti-o cu tine ,ai lua partea mai mare?
Daca un bob de fericire ti-ar deranja somnul lin al noptii ,l-ai alunga?
Daca o pata de singuratate ar intuneca clipa mult asteptata,ai pune un strop de culoare peste ea?
Daca un chip lipsit de zambet ti-ar cere un colt de speranta,i l-ai intinde fara sa stai pe ganduri?
Daca magazinul de vise ar fi inchis pentru renovari,de la cine ai imprumuta cateva?
Daca aerul ti-ar sufoca entuziasmul,cine ar fi masca ta de oxigen?
Daca ar ninge cu iubire,cui i-ai strange cea mai mare portie?
Daca cineva ti-ar darui 3 dorinte,pe cine ai vrea sa faci fericit cu una din ele?
Daca ar fi sa multumesti pentru ceea ce esti,ti-ai fi recunoscator mai intai tie insuti?
Daca pentru un timp soarele nu ar mai apune de la geamul tau,pe cine ai da vina?
Daca intr-o dimineata descoperi zahar prea mult in ceasca ta de ceai,cui ii oferi o inghititura spre a-i indulci ziua?
Daca dupa mult timp de cautare ai pierdut mai mult decat ar fi trebuit sa gasesti,cum ai face sa iesi totusi in castig?
Daca azi ar fi ultimul maine de ieri ,cu cine ai vrea sa iti petreci efemeritatea clipelor ramase?
Daca acum ai afla ca esti sub o vraja rea,la cine ai merge pentru ajutor?

Prima persoana la care te-ai gandi,
Prima persoana in preajma careia ai dori
Sa fi,
Inchide ochii si indrazneste,
Sigur vei afla ca si ea te iubeste.

Multitudinea clipelor e data
De speranta si dorinta adevarata.
Doar gandul te poate face sa fii
Ceea ce numai in vis ti-ai dori.

Cand ceasul arata sfarsit
Viseaza-ti un nou infinit.
Creaza-l din ce ti-a ramas,
Indrazneste sa mai faci un pas.

Pentru cine spera ca azi si maine va fi mai fericit ca ieri.
Pentru cine stie ca azi si maine nu vor mai fi la fel.
Pentru mine si tine care avem nevoie
Sa credem cu optimism pueril
In tot ceea ce ne poate fi util.

Umple cu optimism paharele goale,
Administreaza-ti doze letale.

Apasa clapele pianului .Nu te opri acum

Lumina palpaie slabita,epuizata si mereu la fel.Pe peretele inimii nu e scris nici un nume ,dar sunt trase 2 linii orizontale ,scrijelite in carne.
Sangele vechi picurase pe covorul alb din mijlocul incaperii si il imbibase de amintiri negre.
Sangele nou ii pulsa fericit in vene si la fiecare gand spre viitor ii tresalta inima din piept.
Parul moale aluneca usor pe umarerii rotunzi si o furnica neobisnuita lui atingere.
Genunchii ii striveau pieptul si lungimea unghiilor o simtea in carnea moale in care se adancisera.
Era nerabdatoare sa isi traiasca prezentul.Ciudat.Straniu.Absurd chiar.
Pentru ea gandul acesta, a facut-o sa arunce mizeria trecutului la gunoi,sa stearga praful amintirilor,sa curete camarile inimii,sa frece bine jegul memoriei,sa dezinfecteze ranile sufletului,sa le bandajeze si sa le lase sa se refaca.A limpezit totul cu apa viitorului ,s-a asezat comod pe parchet si asteapta nerabdatoare sa se vindece.
A trecut o ora.
Pianul incepe sa tremure sub degetele ei subtiri.La primul acord simte ameteala aceea provocata de lipsa de calciu,senzatia aceea intunecata cand iti fuge sangele din picioare si te simti incapabil sa mergi.Ar fi fost mai simplu sa apese pe butonul acela cu care suntem obisnuiti sa stergem ce nu ne mai foloseste din calculator.Mai simplu,mai nedureros.
Cand nu ai un asa buton ce ramane de facut?
A continuat sa apese clapele pianului cu mai multa siguranta de data aceasta.
Nimic nu mai era ca adineauri,sunetele erau armonioasa ,dulci,vioaie,entuziaste.Compozitorul era vindecat,iar melodia vietii ei suna minunat.

De ce ar fi ok ?
Nu cred ca am o oridine in ganduri in ceea ce priveste subiectul asta.
Sunt nemultumita.Da.E ceva in neregula cu asta?
Nu-mi convine.
Nu-mi convine mizeria in care se adanceste tara asta.
Nu-mi convine cand merg cu un autobuz etc. lumea sa nu tina cont de aparitia sapunului,deodorantului ...Sa vorbeasca tare la telefon,sa impinga,sa injure,sa isi aduca aminte in ultimul moment ca vrea sa coboare si sa ma calce in picioare etc.
Nu-mi convine cand merg pe strada si cate un baiat mai 'bronzat' tranteste cate o vorba 'dulce' prin care eu ar trebui sa ii sar in brate si sa ma casatoresc cu el.(?!)
Nu-mi convine si nu mi se pare normal ca lumea sa stea sa te analizeze din cap pana in picioare si sa comenteze cand nici nu ar trebui sa le pese de tine si ar trebui sa isi vada de viata lor.La urma urmei libertatea ta se termina cand incepe libertatea celuilalt.Asa e.Din moment ce felul in care ma imbrac si arat nu produce nici o paguba cuiva ,ramane intrebarea de ce atata critica?Suntem o tara de critici.Innascuti.Talent nativ in ceea ce priveste comentariile stupide,nefondate,prin care ne umplem timpul pana incepe telenovela de la 20:30 sau stirile de la ora 19:00?(Are rost sa mentionez ca in alte tari o vorba aruncata la intamplare pe strada asupra unui om te poate duce in instanta?Pot sa aduc vorba despre locuri in care trebuie sa ii ceri voie ,pe strada,persoanei de langa tine daca vrei sa fumezi?)
Cum sa existe civilizatie intr-o tara in care nu exista nici un dram de respect.Oamenii abea se mai respecta pe ei insisi...ce pretentii sa mai avem la un respect reciproc?Cand spun nu se respecta pe ei ma refer la viata de zi cu zi .Observ din ce in ce mai mult sedentarism,obezitate...Totul se leaga si formeaza un lant al slabiciunilor.Mai multi sedentari-mai multe masini-aglomeratie-poluare-boli-... .Mai multi sedentari-mancare de tip fast-food -obezitate-boli fizice-boli psihice-deces-... .Nu vreau sa dezvolt subiectul pentru ca ar dura foarte mult si nu intentionez sa dau diagnostice personale ci doar sa imi exprim nemultumirile.
Bineinteles ca ceea ce fac poate fi considerata o pierdere de timp.De acord.Poate pentru tine care citesti este acelasi lucru.Insa eu m-am racorit spunand ce ma indigneaza ,iar tu poti sa deschizi ochii,sa ma aprobi,insa cam atat .Puterea ta asupra a ceea ce se intampla se opreste aici.
Am fost ferm convinsa ca ajungand undeva voi schimba ceva in tara asta,voi face ,voi drege.Aberatii desigur.Am realizat de curand ca innecatul poate fi scos la liman doar mort.Asa ca m-am decis sa lupt sa plec .Sa merg intr-un loc in care esti respectat ca cetatean.Sa te respecte lumea pe strada,statul,guvernul,presedintele,copilul din parc,postasul,tipa care vinde bilete la film,ospatarul de la restaurant,politistul din intersectie etc.
E inutil sa continui cu lista nemultumirilor in legatura cu tara asta.E inutil pentru ca nu intereseaza pe nimeni si nici chiar pe mine nu ma va mai interesa daca stau mai bine sa ma gandeasc.
Sunt deplin multumita si apreciez ,munca si efortul depus de institutiile statului.Cam asta ar spune un credul,un naiv,un prost mai bine zis.Chiar daca varsta mult prea frageda imi produce o cantitate mare de iluzii,vise,naivitate,totusi nu-mi apasa pe pleoape,nu-mi inchide ochii si nu imi indeasa brutal degetele in urechi.Va vad frate.Va aud.Se observa clar incompetenta.Pluteste in aer un iz innecacios de minciuna,nesimtire,nepasare,aroganta,egoism...Amestecul asta provoaca sila.Ce viitor imi ofera mie,tie,lui,ei tara asta?Nu-mi miroase a bine.Si acum sincer-Nu stiu cat o sa mai suport mirosul putred ce vine de 'sus'.

Cand iti lipseste acea doza de incredere este vital sa te agati de un amanunt entuziast din viata ta.
Ambitia nu tine de foame.Partial adevarat.Pentru mine ambitia e hrana mea de zi cu zi.Hrana mentala.Restul trupului se hraneste dintr-un nimic necesar.Ambitia iti intareste iluziile .

Scuza perfecta a insuccesului este lipsa acesteia.E usor sa stai inchis in camera ta si sa dai vina pe restul lumii pentru tot ceea ce e nedrept ,pentru problemele tale,pentru neputinta ,incapabilitate.
Te auzi?Te asculti?Am impresia ca amagirea e singurul lucru de care te crezi potent.
Ce poate fi mai simplu decat blamarea?
M-am ridicat de prea multe ori dupa ce mi s-a spus sa stau jos.M-am refacut dupa fiecare ''raceala'' cauzata de prea multi microbi.M-am intarit dupa fiecare ameteala,dupa fiecare ''cadere de calciu'' provocata de Alimentatia Proasta.Mi-am recladit conceptiile dupa fiecare deconceptie.Am plans toate lacrimile care trebuiau planse in viata asta, ceea ce inseamna ca rasul ma va ghida de acum incolo.Nu-mi pasa de X,Y,Z ...si nici ce a facut N.Matematica mi-a fost oricum mereu indiferenta,insa mereu am stapanit-o in felul meu,cum ma pricep eu cel mai bine-prin vorbe.Si nu i-a fost niciodata inferioara.
Sunt mandra ca pot.Ma simt capabila si nu ma retine nimic sa privesc mult inainte.Inaintea ta.A lui.A ei.A oricui.
Daca iti propui maine poti face tot ce nu ai facut ieri,alataieri,toata viata.
Chiar daca ambitia nu inseamna totul.Intr-un final totul se reduce la ambitie.

Directia5-In niciun caz

Am cazut, ma ridic in picioare
Am pierdut, voi marca in reluare, da
Sunt falit, banii am sa-i recapat
S-a sfarsit, maine are sa inceapa iar

Am uitat, imi aduc eu aminte
M-a scapat, maine are sa imi intre iar
Am dat gres, dar nu mai conteaza
Eu incerc, maine are sa-mi iasa, da

In niciun caz nu am sa ma dau batut
In orice caz am s-o iau de la inceput

Am cazut, ma ridic in picioare
Am pierdut, voi marca in reluare, da
Sunt falit, banii am sa-i recapat
S-a sfarsit, maine are sa inceapa iar

In niciun caz nu am sa ma dau batut
In orice caz am s-o iau de la inceput
In orice caz stiu ca am un avantaj
In niciun caz stiu ca tu n-ai sa ma lasi