Lumina palpaie slabita,epuizata si mereu la fel.Pe peretele inimii nu e scris nici un nume ,dar sunt trase 2 linii orizontale ,scrijelite in carne.
Sangele vechi picurase pe covorul alb din mijlocul incaperii si il imbibase de amintiri negre.
Sangele nou ii pulsa fericit in vene si la fiecare gand spre viitor ii tresalta inima din piept.
Parul moale aluneca usor pe umarerii rotunzi si o furnica neobisnuita lui atingere.
Genunchii ii striveau pieptul si lungimea unghiilor o simtea in carnea moale in care se adancisera.
Era nerabdatoare sa isi traiasca prezentul.Ciudat.Straniu.Absurd chiar.
Pentru ea gandul acesta, a facut-o sa arunce mizeria trecutului la gunoi,sa stearga praful amintirilor,sa curete camarile inimii,sa frece bine jegul memoriei,sa dezinfecteze ranile sufletului,sa le bandajeze si sa le lase sa se refaca.A limpezit totul cu apa viitorului ,s-a asezat comod pe parchet si asteapta nerabdatoare sa se vindece.
A trecut o ora.
Pianul incepe sa tremure sub degetele ei subtiri.La primul acord simte ameteala aceea provocata de lipsa de calciu,senzatia aceea intunecata cand iti fuge sangele din picioare si te simti incapabil sa mergi.Ar fi fost mai simplu sa apese pe butonul acela cu care suntem obisnuiti sa stergem ce nu ne mai foloseste din calculator.Mai simplu,mai nedureros.
Cand nu ai un asa buton ce ramane de facut?
A continuat sa apese clapele pianului cu mai multa siguranta de data aceasta.
Nimic nu mai era ca adineauri,sunetele erau armonioasa ,dulci,vioaie,entuziaste.Compozitorul era vindecat,iar melodia vietii ei suna minunat.
Viata noastra va suna colorat:)
RăspundețiȘtergere