II

Soarele rasarise deja de jumatate de ora.Razele sale gadila fata palida a Emmei.In lumina lor tenul sau de portelan capata o nuanta aurie.Fizionomia sa nu e una banala.Cel putin in acea stralucire i se poate vedea acel ceva ce multor fete le lipseste.Are ceva iesit din tipar.Are magia aceea care atunci cand o vezi,te vrajeste si vrei sa o ai numai pentru tine mereu...
In cele din urma trupul Emmei cedeaza rugamintilor tandre ale diminetii.
Coboara din pat cu miscari lente .In aproximativ o ora era gata de plecare.Un taxi o astepta in fata casei.A urcat in graba,a indicat adresa destinatiei,insa telefonul mobil ii suna nelinistit in geanta.Dupa cateva secunde de cautari printre pagini,acte,pixuri si tot felul de obiecte prezente in geanta unei femei de afaceri,il gasi si raspunse repezit:

-Buna dimineata!Emma Ricci la telefon!
-Buna dimineata,Emm!Paul te deranjeaza.Te astept astazi la birou cu noile propuneri.Sunt foarte nerabdator sa te vad...
-Aaa...Domnule Goutier...,era usor surprinsa si deveni nelinistita.
-Paul,Emma.Te-am rugat ...Spune-mi PAUL.
-Desigur,ma scuzi,Paul.Ajung in aproximativ jumatate de ora daca am noroc in trafic.Pe mai tarziu.
-Te astept.

Mainile ii transpirasera vizibil.Se privi in oglinda masinii si era destul de palida.Inima ii zvacnea in piept.Ce se intampla oara cu ea?Primise un simplu telefon de la noul sau partener de afaceri.Nu se poate sa se afle in starea asta din cauza unui banal telefon.Mai primise si altele si avusese atitutini cat se poate de normale.Oare acest barbat sa fie cauza nelinistii sale?Ce simtea pentru el?...
Tresari si uita intr-o clipa multitudinea de ganduri ce ii invadasera mintea..La urma urmei fusese doar un telefon...nimic mai mult.

-Emma,haide sa mergem sa mancam ceva in oras si discutam acolo.M-am saturat de biroul asta pana peste cap.Te rog,nu accept un refuz.
-Nu aveam de gand sa te refuz,Paul.Mi-ar face placere sa schimbam mediul de discutie.Sa mergem..

Se aflau intr-un restaurant luxos,in centrul orasului.Domnul Paul Goutier se purta exemplar.Ii aseza scaunul meticulos,comanda pentru amandoi si zambea dulce de fiecare data cand ii intalnea privirea Emmei.Mancara,discutara afaceri,iar ceasul indica ora 16.

-M-am simtit foarte bine,Paul,multumesc !
-Cred ca ar trebui sa mai iesim.A fost cea mai placuta discutie despre afaceri pe care am avut-o vreodata cu cineva.
-Da,de acord!chicoti Emma.

Isi luara la revedere,o conduse pana la taxi si cu un gest fin, o sarutra pe obraz.

Nu trecura mai mult de 20 de minute si telefonul incepu sa sune disperat.Era atat de pierduta in ganduri incat soferul a fost cel care a atentionat-o .

-Da!Emma Ricci.Spune-ti!
-Emma!
-Paul?spuse fata incurcata...
-Da...uite ce e...vroiam sa te invit la o petrecere diseara.Ce spui?
-Diseara nu pot.Iau cina cu sora mea.E singura si...
-Emma,draga,nu accept un refuz.E ceva important,nu ma lasa singur,te rog.
-Of,Paul.Iarta-ma,dar i-am promis Renatei .Nu am mai petrecut timpul impreuna de...
-Tee...rog...spuse raspicat,dar atat de dulce, vocea acea care o facea sa tremure de emotie si indoiala..
-Iar sotul ei este plecat din tara si este singura...
-Emma,petrecerea e la ora 23.Te rog insistent sa vi.Eu te voi astepta.Nu spune acum nimic.Mai gandeste-te si ne vedem in fata hotelului LUXURY.Ma bazez pe tine,Emm.

''Minunat...acum ce fac?I-am promis Renatei.Sigur se va supara.Dar nu pot sa il las pe Paul.Plus ca telefonul lui m-a dat peste cap.Felul in care ma ruga...are nevoie de mine acolo sa ii fiu alaturi.Vreau sa ma evapor.''Isi dadu ochii peste cap si cobori din taxi.

-Alo?
-Renata?
-Emmmmm...Abea astept diseara.Am facut o groaza de bunatati pentru tine.Imi e atat de dor ... si am o groaza sa iti povestesc...a si..
-Da si eu sunt foarte nerabdatoare..
-De ce ai sunat,Emm?
-Aaa..sa imi spui exact la ce ora sa vin?
-La 22 e bine.Avem toata noaptea sa vorbim sa ne uitam la filme,sa mancam.Si maine putem merge la cumparaturi, la sala.Vroiam sa te rog ,Emm,daca poti si vrei sa ramai saptamana asta la mine.Kevin vine duminica viitoare si ma simt foarte singura.Crezi ca poti?
-Vorbim diseara si stabilim.Acum am putina treaba.Te pup!
-Te astept,Emm.

''Ce poate fi mai rau de atat?Cum sa ma impart?cum sa impac pe toata lumea?Sora mea are nevoie de mine,iar afacerile mele depind de petrecerea asta.''

Intra in graba in apartament,isi arunca cheile pe masa,se descalta de obositorii pantofi cu toc,lasa usor rochita in jos sa alunece si se schimba in ceva comod.Nu ii era nici foame,nici sete.Simtea o neliniste interioara ce nu ii dadea pace.Nu stia ce sa faca.Nu intelegea de ce ii era asa greu sa ii zica ''nu'' lui Paul.Incepea sa creada ca afacerile sale nu au legatura cu invitatia aceea si nici felul in care mintea ei reactiona la propunerile sale.
Se intinse in pat si astepta ...ce?nici ea nu stia insa orice era mai bine decat...gandurile acelea care ii zapacisera existenta.

Adormi.Trecu de 22.Si de 23.Dormea.
Un somn de bebelus.Nici telefonul nu avea curajul sa o deranjeze.