I

Paseste hotarata treptele firmei.Nu e stanjenita de o institutie atat de impunatoare,nici de oamenii la patru ace mirosind a parfumuri fine.
E inca ametita de multimea figurilor,de eleganta decorului,insa nu se poate abtine sa nu se opreasca si sa priveasca in una din oglinzile bine incadrate de pe unul din pereti,inainte sa intre pe usa directorului.Isi verifica discret machiajul,mai aplica un strat de gloss,dupa care isi impune un zambet si bate la usa de fier.

-Poftiti inauntru, Domnisoara Ricci!o voce calma si degajata rasuna de pe cealalta parte a usii.
-Buna ziua,Domnule Goutier!
-Bine ati venit!Ce mai faceti?
-Multumesc bine!Dumneavoastra?intreba fata sfioasa.
-Ca de obicei,raspunse sec Domnul Goutier.

O pofti sa ia loc dupa care incepura o discutie despre afaceri.

-Emma...,aaa..Pot sa iti spun Emma nu-i asa?
-Desigur!Chiar va rog ,raspunse Domnisoara Ricci incurcata .
-Emma draga,sunt de acord cu tot ce spui,am incredere in ceea ce stii,esti o femeie de succes si sunt gata oricand sa iti sustin proiectele.

Fata zambi putin speriata de rapiditatea si usurinta cu care a convins.Mereu a obtinut ceea ce a vrut,dar de obicei mai dura ceva timp,trebuia sa mai insiste...Era uimita si fericita in acelasi timp.Mandria si stima de sine crescusera consideranbil.
Ochii verzi ai barbatului o priveau fix in timp ce ea era pierduta in ganduri.Dupa cateva clipe de ratacire,isi reveni si ii intalni privirea cercetatoare .
Domnul Goutier era o fire puternica,mandra,cu foarte multa incredere in capacitatatile sale,cu multe succese la activ,un om cu o cariera impresionanta,dar totusi un om..adica un barbat.Nu se putu controla si ceda ochilor ei ca spuma ciocolatei.Isi plimba privirea pe fereastra si cu pasi marunti masura incaperea.

Emma se scuza sub pretextul unor alte afaceri si isi lua la revedere de la Domnul Goutier.
-Te astept maine la sedinta de consiliu,Emma,ii spuse pe un ton amical directorul.
-Sigur!La revedere,Domnule Goutier!
-Aaa...Stai..Spune-mi Paul!Sa lasam formalitatile si sa ne purtam ca doi prieteni,parteneri...
-Cum doriti!Aaa...Pe maine,Paul!raspunse Emma usor timida de noile reglementari..

Iesi cu pasi iuti din incaperea imbacsita de miros de Chanel pentru barbati.Nu a avut prea mult timp sa il analizeze in stilul feminin,nici sa isi construiasca o parere sigura despre acesta.Maine va fi mult mai atenta la detalii,la gesturi.
Se urca in masina parcata in subteran,puse un Cd cu Strauss si se lasa purtata de muzica dulce in care i se derulau discutiile cu Paul.
Parca avea ochii de un verde aparte...Si se lasa condusa de Dunarea albastra spre incercarea de a reda un portet reusit.

Eternitatea în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără sfârşit şi fericire deplină.

Parul ei lung si blond zace nearanjat de saptamani.Obrazul pare al unei femei greu incercate de viata.Haina de blana alba ii imbraca umerii fragezi si pulpele fine ale picioarelor.Priveste in gol cu ochii unui om pierdut in tainele vietii .Capul ii aluneca usor ,dintr-o miscare pe perna de catifea rosie.Isi strange genunchii la piept si tremura din toate incheieturile.Semineul tanjeste sa se scalde intr-un foc cum numai ingrijitoarea casei stia sa pregatesca.Frigul isi instalase regatul si ii ocupase teritoriul fetei, odata cu venirea nenumaratelor nenorociri in viata ei.
Mana sa,de mult plina de bijuterii,care stia doar sa mangaie catifea scumpa si matasuri,acum se plimba monoton pe suprafata corpului pentru a-l incalzi.
Un vant puternic misca draperiile si le ridica aproape de tavan dand incaperii un aer straniu.Fata tresare de parca ar fi vazut o stafie si inchide cu putere ochii,zdrobindu-si ploapele fara mila.Nu vroia sa vada obisnuitul ritual, din fiecare noapte.Ritualul ce nu-i dadea pace de 1 an de zile.Atat se implinea de la moartea lui.Si atat era de cand ea uitase definitia zambetului,a fericirii...
Un an de zile a durat transformarea unei fiinte care emana energie si bucurie,care impartea vorbe alese si priviri blande,prietenoase tuturor.
Intotdeauna a fost o fire mandra,dar nu acea mandrie ivita din rautate,din orgoliu,ci una nascuta din increderea in respect,dreptate..Iubea luxul si se considera indrepatita sa il afiseze peste tot.
O calitate vine mereu insotita de un defect,fiecare lucru are pereche pe lumea asta.Defectul ei cel mai mare insa era bunatatea.O bunatate naiva,prosteasca,puerila.Credea ca daca ea ofera iubire,este dreptul ei sa primeasca la fel de multa iubire in schimb.
Nu,nu este egoism este extrema aceea in care se gasesc unii oameni...Prea multa grija fata de altii,prea multa afectiune irosita,prea multa speranta in zadar si vise in exces...spulberate.
Acest defect al ei purta pe rand cate un nume,schimbandu-se de la o zi la alta in functie de persoanele pe care le intalnea.Pana cand, a devenit statornic si i-a luat numele LUI.
EL devenise defectul ei,iar acest defect era nuantat si animat in fiecare clipa de EL.
...
Era ferm convinsa ca poate realiza orice(cum spuneam avea acea convingere puerila ca totul se poate realiza pentru simplul fapt ca ea dorea asta).Stia cu certitudine ca el poate fi schimbat si numai dragostea va putea sa ii modifice apucaturile atat de daunatoare.

Noptii ii tinea de urat,zilei i se daruia toata.Somnul nu mai avea nici o semnificatie .Era obsedata de gandul ca el nu e bine,ca va pati ceva din clipa in clipa,ca poate ar trebui sa il sune,ca poate ar fi bine sa mearga la el.Nu contau sfaturile nimanui.De fapt rupsese relatiile cu toate cunostintele sala precedente din cauza ca nimeni nu ii spunea ce ar fi dorit sa auda,nimeni nu era de acord cu acel ''drog'' care o tinea in viata,nimeni nu ii aproba deciziile,nu ii impartasea suferinta si nu stia ce idei o macina.Unii deja o considerau nebuna pentru ca e usor t sa numesti nebun pe acela care nu il intelegi.E atat de simplu sa folosesti un termen pentru a incadra comportamentul unei persoane fara sa incerci sa il inetelegi...

.....
Pana la urma au decis sa locuiasca impreuna.Numai asa ea putea fi mai linistita si el putea sa incerce sa renunte la viata lui ''bolnava''...
Erau fericiti la inceput:
O impodobea cu lucruri alese,o alinta si se purta cu ea ireprosabil.Insa cu timpul s-au racit lucrurile si el avea din nou nevoie de compania vechilor sai ''prieteni'', de compania multor lucruri de care se despartise o perioada.Ii era dor sa fumeze o tigara cu nesat,sa bea mai multe sticle de bauturi scumpe sa se distreze in compania acelor ''dame' ...Acele asa-zise dame nu-l iubeau,nu ii purtau de grija in fiecare secunda,nu isi imaginau ca undeva intr-o camera ,pe o canapea de piele,langa un foc bine facut,se zvarcoleste o faptura de dorul lui.

Si astfel au inceput noptile pierdute aiurea,zilele dormite in nestire,urcatul scarilor cu greutatea unui munte dupa un gat firav si subtire,agonia dupa betie..mahmureala...starile de voma...,cateva zile linistite si cercul in care intrase nu mai avea iesire.

....

Ploaia arunca cu putere sageti reci .O invelise cu totul intr-un strat racoros si umed.Se ridica brusc,in miscarile sale citindu-se hotararea,dorinta de uitare,insa era prea slabita sa stea in picioare si curand se dezechilibra,iar podeaua rece si respingatoare ii deveni atat de necesara.
O alta incercare de a se ridica esua,insa era hotarata sa nu isi petreaca noaptea in locul aceala care ii trezea atatea amintiri.
Prinse o secunda de elan si se sprijini, tarandu-se aproape ,de peretii incaperii.Usor ,dar sigur ajunse pana la usa care dadea spre balcon.Incerca sa deschida geamurile de sticla.O lumina brutala insufleti cerul si fata i se reflecta.Vazu ceva,ca o ramasita de om,o umbra mai mult,ceva nedeslusit,fara stralucire si lipsit de farmec.Avea un dispret innascut pentru lucrurile urate.I se facu sila de ce vazu si iesi in aerul pervers de rece care ii cerceta corpul ,plin de curiozitate si brutalitate.

Isi inlantui mainile de balustrada si isi aseza strategic picioarele intre dungile de fier.
Vantul o indemna bucuros,iar luna ii zambea ironic si violent.Fata isi lasa haina de blana sa coboare usor de pe umeri pana ce simti ca ii atinge gleznele si i le gadila.Atunci inchise ochii,isi musca buza de jos cu teama si se altura LUI ...
Pentru ca numai asa putea sa stie daca era intr-adevar bine... Daca nu cumva avea nevoie de ceva...








Continuare(Vreau sa-ti intru'n sange).

Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.

Prin ochii mei il vad pe el si ma indragostesc.

Tin toate amintirile strans legate cu lanturile incapatanarii.Simt durerea provocata de ele si totusi nu vreau sa imi eliberez ostaticii...

Retina suporta infernul la care o supun.I-am pictat portetul unui barbat perfect.Ea e singura care il vede clar,insa nu spune o vorba impotriva dorintei mele.Il iubeste si ea.Supus.Umil.Obligat.

Un an de zile mi-a ajuns sa adun ramasite de zambet,vorbe marete,priviri provocatoare,minciuni vanitoase.Le-am adunat si le-am protejat de mine,insa aceste ramasite mi-au intoxicat inima-obisnuita cu frumusetea. Profund naiva in acea vreme.

Cand tu incepi sa functionezi pe baza de 'drog' uiti i sa te bucurii claritate.Am ajuns sa ma intreb cine mi-a ruinat opera creata cu atat de mult entuziasm?Se deteriorase in timp:...S-a descompus usor si am putut sa ii observ veninul.

De ce ar vrea un om sanatos sa traiasca in fiecare zi in agonie,laolalta cu adevaratii bolnavi, cand boala sa e de fapt una imaginara,perfect curabila?

...

Atunci cand retina i s-a curatat de mizerie a putut privi in jurul ei.

El nu se deosebea prin nimic de restu si totusi ea il ridicase la rangul suprem.Nu el era minunat,ci ea l-a imaginat asa.Nu el era unic-ci ea l-a personalizat.Nu el era neobisnuit de destept-ci ea era prea credula.Nu el era de o frumusete aparte-ci ea a folosit cele mai alese culori pentru a-l picta.Nu el vorbea despre ea-ci ea stimula conversatiile....Nu el a mintit-o-ci mintea ei secreta mult prea multe toxine.El nu mai poate fi invinovatit de nimic.Pentru ca EL nu mai exista .Ea l-a uitat,iar EL exista doar prin EA.

Iubirea dintre două fiinţe nu e egală, balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care rar ne dăm seama.

Tabloul de deasupra lui se clatina parca manat de o personalitate proprie.O mana scheletica,copilaroasa ii opreste balansul insistent.Nu dureaza mult si un zgomot grosolan ii raspunde sarcastic.Tabloul cazut a facut ca mii de broboane de sticla sa se imprastie pe podeaua de lemn.Baiatul uluit de razvratirea obiectului misca din umeri nepasator si priveste marcat un punct fix, imaterial ....
Analizeaza minutios poza care aduce vesti din alta lume.Un chip mic luminat de 2 ochi cu pigment deschis.Buzele lasa sa i se vada dintii albi, perfecti,iar parul i se revarsa pe langa obrajii rozalii .Pare atat de fericita .Rade,un ras zdravan care isi imprastie sentimentele.El priveste cu o invidie puerila.Pe chip i se citesc ganduri egoistesi un sentiment de vinovatie .Nu pune pret pe durerea din el.S-a obisnuit.Priveste in continuare urmadu-si calatoria prin abis.Varfurile parului sau cicolatiu mangaie tandru chipul iubitei si printr-o miscare duioasa isi lipeste buzele de suprafata aspra a fotografiei.

In camera se aude un oftat infundat si o mana de femeie il cauta jinduior prin pat.El se ridica agasat de insistentele acesteia si isi preia pasiv indatoririle de barbat.
...
Femeia adoarme la loc multumita si barbatul isi reia reveria din care a fost deranjat.Ochii ii aluneca nepasator prin incapere si se opresc din nou la fotografia cazuta .Nu doreste sa isi jignesca sotia cu astfel de framantari.Dragostea lor insa nu a functionat niciodata...insa este oare ea de vina.Dar care ea?ea cea prezenta sau cealalta care se plimba prin taramul ingerilor?

Tresare.Coboara din pat usor timorat .Se opreste la usa pentru a o mai privi inca o data.Ea doarme un somn prea dulce facandu-l sa se simta stingherit.Iese cuprins de un tremurat frenetic.Gradina casei este locul ideal in care se poate linisti.
O lacrima usoara si fina ii spala obrazul pacatos.O inlatura indispus si se tranteste pe iarba uda.

Un val de cuvinte ii vajaie infundat in ureche..:

''Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.''

S-au iubit 'nespus'.Poate asta a fost cea mai mare greseala a lor... prea mult pentru ca iubirea lor sa se implineasca pe acest pamant.

''Eternitatea în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără sfârşit şi fericire deplină.''

Se zbate sa scape din lanturile constiintei insa nu izbuteste si lacrimi cu gust de pelin se insiroiesc.Luna ii da un aer de paznic de cripta.Sta nemiscat,intocmai cum a stat la capul mormantului ei.Zilele de atunci parca s-au transformat in secole si timpul ii aminteste cu fiecare zi de locul in care a fost nevoit s-o abandoneze.Pentru un mort, cea dintâi noapte în cimintir e ceva groaznic, înspăimântător. După asta se obişnuieşte încetul cu încetul...

Luna arunca sageti otravitoare spre trupul sau aproape inert..Si ea il invinovateste .Savureaza plina de o ironie muscatoare,chinurile patimase ale baiatului.

El e de vina..adauga o rafala de vant...si parca tot universul il judeca ,nimeni nu il poate condamna spunand ca nu a iubit.Totii insa il osandesc pentru ca nu a stiut sa iubeasca la timp.

Vreau să-ţi intru în sânge...

Vantul ii sufla pueril prin parul moale lasat neglijent pe spate.Rochia subtire ramane tintuita de degetele ei lungi si posesive.Tresare la auzul unor pasi agresivi pe podea.Ramane nemiscata si isi asteapta pedeapsa.2 brate puternice o inlantuie si un trup cu miros de parfum imbibat in tigara o zdrobeste de el.Ea lasa duios capul intr-o parte si isi plimba usor unghile pe obrazul lui .O saruta lacom pe gat.Ea se intoarce sa ii raspunda la sarut insa el dispare.Tocul ii aluneca brutal pe podeaua uda de marmura si cade .
E intuneric si un aer inecacios o face sa tuseasca amar.Taie frenetic cu mainile prin aer si loveste cu ura un teanc de carti care se imprastie in toata incaperea.Ia una la intamplare,o rasfoieste si isi opreste unghia pe una din pagini.O smulge cu hotarare si se taraste pana la fereastra unde lumina palida a lunii da un aer mortuar camerei.Citeste si lacrimi negre se scurg pe obrazu-i de portelan.Plange cu sughituri,mototoleste bucata invechita de hartie si o strange in pumn.Cealalta mana ii aluneca pe piele si isi netezeste pulpa piciorului care ii pare ingrozitor de rece si insuportabil de fina.

Un fulger o lumineaza si pentru o clipa umbra ei prinde viata .Se aud pasi nervosi pe scari si usa se deschide violent lovindu-se cu zgomot de perete.
Un barbat puternic,imbracat elegant isi cauta grabit pachetul de tigari in buzunar si se arunca in patul gol.Sudeaza tigara dupa tigara si ramane cu ochii pironiti in tavan.Nu scoate nici o vorba. Se aude doar procesul de inspiratie si expiratie.
Camera e inecata intr-un fum gros.Barbatul se ridica plictisit,ia cartea sfasiata de pe podea si pleaca cu un mers lugubru.
Femeia ramane izbita de podea si pieptul ii tresalta in suspine iuti.
...
Soneria izbeste in urechile barbatului si dupa o replica aruncata la betie se culege si merge sa ii deshida menajerei.
Femeia,prea slaba si prea scunda pentru a intretine o casa atat de imensa,impunatoare,se grabeste sa isi intre in atributii.Urca scarile si intra in dormitor.Deschide fereastra si aerul tare al diminetii curata incaperea de miros de tigari scumpe.Paseste apoi indiferenta peste trupul firav asternut pe podea si luminat de razele soarelui.
Fata duce suav mana la cap si incearca sa se ridice.Dupa minute de agonizare reuseste sa se desprinda si merge monoton,clatinand-se, spre baie.Isi priveste fata-n oglinda imensa din perete si nu se recunoaste:rimelul scurs i-a lasat dungi negre pe chip,buzele sangereaza de cat le-a muscat,iar sub ochii ei, care inainte aveau un albastru perfect, acum se afla pete violet -negre de cearcane.Privire ei bolnavicioasa o face sa ramana inmarmurita.
Da drumul la robinet si lasa apa sa curga minute in sir...isi umple palmele mult prea mici cu apa rece si o arunca de cateva ori peste fata.
Se hotaraste sa coboare.
Pasii ii aluneca timid pe marmura alba.Bratul tremura de-a lungul balustradei si privirea il cauta pe el.Un tipat ii scapa si priveste infiorata.
El zace pe canapeaua de piele cu miros de bautura si tigari.Din mana ii aluneca o seringa si se prelinge pe podea o picatura de sange..Era singura picatura de sange in care isi pastra iubirea pentru EA.

De fapt.marile pasiuni raman necunoscute se consuma in anonimat.

Noaptea a trecut insa intunericul ei a ramas.

O suvita blonda atarna bolnavicios de tablia patului.Degete subtiri si lungi se plimba usor de-a lungul cearceafului...Gene lungi se sincronizeaza cu ticaitul ceasului.Un oftat izbeste tacerea unei dimineti adormite de toamna.
Prin crapatura usii sunete grabite si puternice se chinuie sa alunge somnul fetei.
O clipa de luciditate ii e de ajuns sa realizeze ce e azi.Se ridica grabita si in drum spre baie se impiedica si o lovitura puternica la umar o trezeste la realitate.
Aranajatul dureaza, evident..si ea e in intarziere.
Pasii suna ciudat pe gresia rece si respingatoare.E prea grabita sa ii mai fie teama.E prea curioasa sa isi mai puna vreo intrebare.Mana subtire apasa cu putere pe clanta metalica a usii de lemn.
Profesoara priveste ironic noua venita care a intrerupt-o din monologul enervant si monoton de inceput de an.
Fata se aseaza in ultima banca fara sa-i pese de privirile celor din jur care o fixeaza incercand sa o descifreze.
Minutele trec,isi fixeaza barbia cu mana instinctiv.Ochii ii aluneca involuntar peste contururile trupurilor din jurul sau si ramane absorbita de un chip care se pare ca ii zambeste.Nu rezista privirilor LUI si isi pleaca genele lungi..
Profesoara sfarseste prelegerile despre inceputul acestui an si ii lasa pe copii in pauza,sa se cunoasca.Nu e orice an .E primul an de liceu.
Fata ramane pentru o clipa in banca.Priveste inainte si se pare ca intr-o clipa multimea de elevi din fata ei nu mai sunt.E singura pe rand.Ofteaza plictisita insa rasuflarea i se taie cand pe randul ei se aseaza el.3 banci ii despart.Il priveste subiectiv vreme de cateva secunde pana ce in jurul ei se aduna un grup de fete cu mainile intinse rostind fel si fel de nume nesemnificative.Zambeste fortat si da mana cu ele instinctiv.
Drumul spre casa ii pare o vesnicie,isi doreste sa clipeasca si ceasul sa fi facut inconjurul orelor si sa se afle din nou la liceu, in preajma lui.
...
Imprejurari nesemnificative...o fac sa se mute din clasa aceea.
E noaptea dinaintea urmatoarei zi:
Plange.Un plans egoist si amar.Lacrimi care nu i-au mai intalnit vreodata obrazul fraged se varsa acum fara mila.Unghia zdrobeste cu nesat podul palmei si dinti-i scrasnesc amortiti.
Un aer rece patrunde in camera si ii ravaseste suvitele aurii.Se ridica clatinandu-se ametita insa cade in genunchi langa pat.Isi priveste chipul in oglinda aruncata la intamplare pe jos:2 luminite stralucesc cu o putere solara si un zambet voios o stanjeneste.Nu intelege.E chiar ea.De acum totul va fi altfel si nimic nu va mai fi rational caci de acum stie E INDRAGOSTITA.
...
Zilele trec si hoinaritul pe culoarele liceului in cautarea lui sunt la ordinea zilei.Urca,coboara,merge la baie obsesiv numai cu gandul ca poate va da de el.Curtea liceului ii implora prezenta si ea se indreapta cu pasi grabiti caci stie ca acolo il va gasi .
Strange in brate o minge de basket si arunca indiferent la cos nimerind de fiecare data.O observa si se opreste o clipa privind-o lung.Ea roseste si isi intersecteaza privirile.
Ii observ, se vede cu ochiul liber ca se plac si numai un nebun mi-ar contesta observatiile.
Trec zile de flirt si priviri bete de dragoste.
...
Deschid usa clasei si caut cu urechea rasul acela isteric care ma face sa tresar si sa fiu fericita de fiecare data cand il aud.Ma indrept cu pasi plictisiti catre coltul in care as putea sa jur ca o voi intalni.
Da,nu m-am inselat e acolo...Genunchiul sta infipt in gresia rece si obrazul umed e strivit de suprafata fierbinte a geamului.
Ma vede si un zambet fortat ii lumineaza fata.
Uimita ,constat starea in care nu imi amintesc sa o mai fi vazut-o vreodata.
''Ce e cu tine?''
''Pai..(ofteaza si lasa mainile pe langa corp molesita)...are iubita...de muult timp.o relatie serioasa.''
Socata balmajesc cateva cuminte,ma balbai si spun:''aaa...nu te mai framanta ma...doar nu se casatoreste cu ea..''
Ea rade si ochii ii sclipesc.O licarire de speranta i se citeste in privire.
''Da..asa e..insa nu inteleg..nu i-am vazut niciodata impreuna..nu se comporta ca niste persoane care au o relatie..nu stiu..nu il inteleg..''
''Nu incerca sa intelegi un baiat...Iubeste-l,Uraste-l,Ignora-l ,fa ce vrei dar nu iti framanta mintea incercand sa-i justifici comportamentul...''
Zambeste din nou..un zambet sincer de data asta..pare mai sigura pe ea si mai hotarata..coboara treptele grabita, imi multumeste gafaind si fuge spre obisnuita si epuizata destinatie-baia.
Trec cateva secunde si aud un strigat infundat.Dupa care pasi grabiti din nou.
Melodia mult prea cunoscuta a telefonului meu imi strica dispozitia.
''da?''
''era sa intr'n el....(rade si sufla greu)''
''ce?in cine?vorbeste mai clar. nu te aud''
''in EL......ne-am inatlnit la colt la baie..am bajbait un pic pana m-am decis in ce directie o iau ..era sa intru in el sa il daram(rade cu un ras isteric si fericit)''
(rad si eu si ma bucur pentru intamplarea ei)
''vin la tine sa imi povestesti.unde esti?''
''in curte''
....

Alte foi desprinse din calendar,numaratoarea zilelor de liceu s-a terminat si ea.E ultima zi ca boboace si sufletul ne e mic cat un purice de teama unei vacante sterpe .
Ochii ei verzi tanjensc sa ii intalneasca pe ai lui .Il cauta cu privirea de aproximativ 15 minute.Nu e nicaieri.Ii e dor.Un dor care o apasa in piept si ii mareste pulsul.
Apare.
Isi aranjeaza bretonul din obisnuinta si imi spune cum sa ma asez pentru a-l putea privi.
Se uita si observ cum il soarbe pana la ultima picatura.Il contempla minute in sir cu o rabdare plictisitoare pot spune.Insa pentru ea sunt ultimele priviri.Cele din urma trebuie sa fie satioase pentru ca urmeaza o lunga vacanta .prea lunga pentru ca ea sa o poata indura.
El ii raspunde la priviri si as putea sa jur ca numai pe ea o iubeste pe lume.De fapt eu sunt sigura ca asa e.Nu pot intelege insa cum de nu renunta la cealalta si nu sare in bratele prietenei mele si nu o zdrobeste cu imbratisari si nu ii sufoca trupul cu sarutari.Se iubesc e limpede.Ce mai asteapta?
Observ cum isi misca usor parul ca briza de primavara aspura unei flori de cires.
Ea clipeste fericita si isi strange degetele subtiri in pumn si ofteaza.
El iese din liceu si se indreapta deja spre lunga vacanta.
Au fost ultimele suspine de boboaca,ultima privire de clasa a9a.
...
O aud cum ii e dor.Un dor nebun de el.Este departe.Prea departe si totusi imi zgarie timpanul sunetul gandurilor sale.Tanjeste dupa el si eu nu pot face nimic.Chiar si de peste ocean ii pot auzi rasul fortat care incearca sa ma inveseleasca si sa ma faca sa cred ca e fericita..
...
O mana subtire sta agatata de un bagaj prea mare.Un toc marunt calca asfaltul ud si prea neinsemnat pentru ca ea sa isi aplece privirea.Ochii ei ageri privesc cu dispret trecatorii. Zdrobeste agresiv prima frunza de toamna.Ploaia ii loveste fata si odata cu ea isi aminteste.
14 SEPTEMBRIE .maine.

Incepe povestea clasei a10a.Inima ii bate cu o putere prea mare pentru a fi suportabila.Un tipat ii scapata si o frimitura de zambet ii lumineaza coltul gurii.
Nu l-a uitat.
Si acum il iubeste cu mii de kilometrii distanta mai mult.



(Din categoria POVESTE FARA SFARSIT)....va urma.

Am gusturi simple. Mă mulţumesc cu ce-i mai bun.

Dragostea este nesatioasa m-am convins de acest adevar.Egoismul ei tinde sa acapareze mintea celui care iubeste.Victima constanta a dragostei,femeie,se supune fara impotrivire acestei dominatii supraomenesti .
Frumosul este doar o parte din minciuna dragostei.Nu vezi ceva frumos decat daca iti e drag la fel cum ceva iti pare urat atunci cand nu-l poti suferi.Te multumesti cu ce-i mai bun,dar celui mai bun Tu nu ii esti suficienta.


''Ca să rămână în inima mea, trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?(Mihail Drumes)

...Tanjesti dupa EL ,dar nu ai curajul sa ii spui.Il iubesti in taina insa secretul tau iti pare ca e cunoscut de toti din jur.Fiecare chip ce interactioneaza cu el iti da un fior pe sira spinarii,privirile lor ii tradeaza si intuitia ta le-a ghicit cunostintele.Ti-au aflat oare taina ?
Fata de langa el te priveste cu interes,te analizeaza cu superioritate dupa care o soapta aruncata in treacat in urechea lui curma asteptarea.Pleaca.De bratul lui atarna o minciuna,un rasfat...Nici ea nu-l iubeste .Pentru ea, el e doar un produs cu care adora sa se afiseze..in schimb Tu ...TU ii ravnesti sentimentele.Vrei ca el sa vada in tine mai mult decat ..o vorba spusa la greu...un zambet in coltul gurii ...o imbratisare si o invitatie la suc .Vrei sa te IUBEASCA.
Trupul lui sa il sufoce pe al tau si mintea lui sa o intrepatrunda pe a ta.
Dragostea lui sa iti zvacneasca prin vene.Sa-i intrii in sange.Sa-i simti pulsul atunci cand va contopiti.

Il privesti dorindu-ti ca el sa stie toate astea si sa-ti sara de gat ...sa fi a lui.
Isi intoarce privirea si te priveste dispretuitor.Tu ai in coltul ochiului o lacrima care se prelinge pe obrazul inghetat de durere.El zambeste si ea il saruta.Amandoi joaca in fata ta piesa de teatru a unui cuplu perfect.
Tu izbucnesti in plans si icnesti un tipat interior.Ei te fixeaza admirandu-si realizarea prin ochelarii fumurii care le acopera ochii plini de satisfactie si ironie.
......

Juri ca il vei uita si iti impui asta .La urma urmei ce a insemnat el pentru tine?Nimic mai mult decat un gand in plus.Un gand otravitor.

Viata isi intoarce roata .

El da de greu.Nimeni nu il mai priveste cu admiratie si invidie.Toti il compatimesc.
Tu?
Ce mai simti pentru el?
Il iubesti!
Cea mai mare greseala.
Il suni si cu o voce moale si flexibila iti vorbeste.E duios si dulce ca o zi de vara.Ii spui ca esti ingrijorata,ca ti-e dor ...Iti multumeste ca te preocupa.
Inchizi si plangi cu sughituri....te merita el oare?
unde ti-e orgoliul ,femeie?l-ai uitat in agenda telefonului la litera V.
...Pretinzi recunostinta,dragoste,vorbe frumoase...pretinzi sa fi tratata conform actiunilor tale..
Invisible to everyone.
asta primesti!.
Ea ii creeaza probleme si totusi el o primeste inapoi.
Iarasi plangi in hohote si blestemi.Ai ajuns sa te urasti pe tine pentru ca te simti plina de EL.
O urasti pe ea din suflet pentru ca si-a varsat veninul in ceea ce iubeai mai mult,insa te-ai gandit ca toxinele se afla acum si in tine intr-un stadiu destul de avansat?

Lasa otrava sa iti iasa din sange si schimba-ti gustul de fiere ramas pe buze de la ultimul sarut care niciodata nu a existat.