Iubirea dintre două fiinţe nu e egală, balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care rar ne dăm seama.

Tabloul de deasupra lui se clatina parca manat de o personalitate proprie.O mana scheletica,copilaroasa ii opreste balansul insistent.Nu dureaza mult si un zgomot grosolan ii raspunde sarcastic.Tabloul cazut a facut ca mii de broboane de sticla sa se imprastie pe podeaua de lemn.Baiatul uluit de razvratirea obiectului misca din umeri nepasator si priveste marcat un punct fix, imaterial ....
Analizeaza minutios poza care aduce vesti din alta lume.Un chip mic luminat de 2 ochi cu pigment deschis.Buzele lasa sa i se vada dintii albi, perfecti,iar parul i se revarsa pe langa obrajii rozalii .Pare atat de fericita .Rade,un ras zdravan care isi imprastie sentimentele.El priveste cu o invidie puerila.Pe chip i se citesc ganduri egoistesi un sentiment de vinovatie .Nu pune pret pe durerea din el.S-a obisnuit.Priveste in continuare urmadu-si calatoria prin abis.Varfurile parului sau cicolatiu mangaie tandru chipul iubitei si printr-o miscare duioasa isi lipeste buzele de suprafata aspra a fotografiei.

In camera se aude un oftat infundat si o mana de femeie il cauta jinduior prin pat.El se ridica agasat de insistentele acesteia si isi preia pasiv indatoririle de barbat.
...
Femeia adoarme la loc multumita si barbatul isi reia reveria din care a fost deranjat.Ochii ii aluneca nepasator prin incapere si se opresc din nou la fotografia cazuta .Nu doreste sa isi jignesca sotia cu astfel de framantari.Dragostea lor insa nu a functionat niciodata...insa este oare ea de vina.Dar care ea?ea cea prezenta sau cealalta care se plimba prin taramul ingerilor?

Tresare.Coboara din pat usor timorat .Se opreste la usa pentru a o mai privi inca o data.Ea doarme un somn prea dulce facandu-l sa se simta stingherit.Iese cuprins de un tremurat frenetic.Gradina casei este locul ideal in care se poate linisti.
O lacrima usoara si fina ii spala obrazul pacatos.O inlatura indispus si se tranteste pe iarba uda.

Un val de cuvinte ii vajaie infundat in ureche..:

''Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.''

S-au iubit 'nespus'.Poate asta a fost cea mai mare greseala a lor... prea mult pentru ca iubirea lor sa se implineasca pe acest pamant.

''Eternitatea în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără sfârşit şi fericire deplină.''

Se zbate sa scape din lanturile constiintei insa nu izbuteste si lacrimi cu gust de pelin se insiroiesc.Luna ii da un aer de paznic de cripta.Sta nemiscat,intocmai cum a stat la capul mormantului ei.Zilele de atunci parca s-au transformat in secole si timpul ii aminteste cu fiecare zi de locul in care a fost nevoit s-o abandoneze.Pentru un mort, cea dintâi noapte în cimintir e ceva groaznic, înspăimântător. După asta se obişnuieşte încetul cu încetul...

Luna arunca sageti otravitoare spre trupul sau aproape inert..Si ea il invinovateste .Savureaza plina de o ironie muscatoare,chinurile patimase ale baiatului.

El e de vina..adauga o rafala de vant...si parca tot universul il judeca ,nimeni nu il poate condamna spunand ca nu a iubit.Totii insa il osandesc pentru ca nu a stiut sa iubeasca la timp.