Prin ochii mei il vad pe el si ma indragostesc.
Tin toate amintirile strans legate cu lanturile incapatanarii.Simt durerea provocata de ele si totusi nu vreau sa imi eliberez ostaticii...
Retina suporta infernul la care o supun.I-am pictat portetul unui barbat perfect.Ea e singura care il vede clar,insa nu spune o vorba impotriva dorintei mele.Il iubeste si ea.Supus.Umil.Obligat.
Un an de zile mi-a ajuns sa adun ramasite de zambet,vorbe marete,priviri provocatoare,minciuni vanitoase.Le-am adunat si le-am protejat de mine,insa aceste ramasite mi-au intoxicat inima-obisnuita cu frumusetea. Profund naiva in acea vreme.
Cand tu incepi sa functionezi pe baza de 'drog' uiti i sa te bucurii claritate.Am ajuns sa ma intreb cine mi-a ruinat opera creata cu atat de mult entuziasm?Se deteriorase in timp:...S-a descompus usor si am putut sa ii observ veninul.
De ce ar vrea un om sanatos sa traiasca in fiecare zi in agonie,laolalta cu adevaratii bolnavi, cand boala sa e de fapt una imaginara,perfect curabila?
...
Atunci cand retina i s-a curatat de mizerie a putut privi in jurul ei.
El nu se deosebea prin nimic de restu si totusi ea il ridicase la rangul suprem.Nu el era minunat,ci ea l-a imaginat asa.Nu el era unic-ci ea l-a personalizat.Nu el era neobisnuit de destept-ci ea era prea credula.Nu el era de o frumusete aparte-ci ea a folosit cele mai alese culori pentru a-l picta.Nu el vorbea despre ea-ci ea stimula conversatiile....Nu el a mintit-o-ci mintea ei secreta mult prea multe toxine.El nu mai poate fi invinovatit de nimic.Pentru ca EL nu mai exista .Ea l-a uitat,iar EL exista doar prin EA.
Super:X
RăspundețiȘtergere