I love them .Did you?

Chuck Bass-Deep look,easy to love,hard to forget.
Jacob-Isn't he fleshy?


Robert Pattinson-Strange guy,the freakiest hottie I know.

Toamna,netoamna...

E aproape gata.
A mai trecut o vara.Nu cea mai reusita,nici cea mai slaba.
O vara diferita.Diferita de verile traite si de cele viitoare.
Unica in felul sau si totusi comuna in denumirea folosita in fiecare an.
Senzatia toamnei imi inabusa sentimentul de nostalgie.Nu sunt nostalgica decat cu mine insumi.Simt nostalgia prin mine si din vina mea.Cei din jurul meu nu-mi produc acest sentiment.
Racoarea cu care ma examineaza vantul da uitarii zilele toride de vara,inghetata in diferite arome si pantalonii scurti.
De pe 1 septembrie este oficial toamna.Pentru mine toamna inseamna ploaie marunta,vant racoros prin maduva oaselor,cerul gri cu pete mov ,cateodata un soare cu dinti,stropi de galben,rosu,portocaliu...si mult maro.De ce de mici invatam ca toamna e maro,galbena,ruginie?
Daca toamna mea as vrea sa fie verde,nu s-ar putea?Ar insemna oare sa confund culorile anotimpului?Dar daca vreau sa-mi repictez un anotimp?Sau doua?Sau pe toate.Sa le refac,sa le repictez,sa le numesc altfel,sa fie altfel.Nu tot anotimpuri s-ar chema?
Imi place sa imi las amprenta pe tot,si ma gandesc la utopii .
Toamna nu-mi trezeste nostalgie.Regretele nu au anotimp.
Nu vad toamna ca un anotimp ''rau intentionat'' care fura frumusetea si bogatia verii.E absurd.Am nevoie de toamna.
Scoala incepe odata cu toamna.Unora le framanta un zambet in coltul gurii,altii n-o iubesc tocmai din cauza asta.
Absurd din nou.
Vara nu inseamna fara scoala la infinit.Iar toamna nu inseamna apocalipsa somnului pana la 12-1 dupa-amiaza,distractia la mare,munte,nopti de nesomn.
Iubesc toamna,vara,iarna,primavara.Le iubesc pentru ca sunt orele mele de viata adunate in zile,saptamani,luni ,denumite in diverse feluri si stranse in ani.
Daca te numeai altfel nu erai tot tu?
Cineva mi-a spus:''Bucura-te de toamna ca de vara!''.Ideea in sine e frumoasa,dar nu imi place.
De ce?
Pentru ca eu ma bucur de fiecare anotimp ca de el insusi.Unic,bogat,fericit,altul in fiecare an.
Pentru ca la urma urmei anotimpul ce le insumeaza pe toate este viata.

Optimism in doze letale.

Daca as avea o bucata de infinit si as imparti-o cu tine ,ai lua partea mai mare?
Daca un bob de fericire ti-ar deranja somnul lin al noptii ,l-ai alunga?
Daca o pata de singuratate ar intuneca clipa mult asteptata,ai pune un strop de culoare peste ea?
Daca un chip lipsit de zambet ti-ar cere un colt de speranta,i l-ai intinde fara sa stai pe ganduri?
Daca magazinul de vise ar fi inchis pentru renovari,de la cine ai imprumuta cateva?
Daca aerul ti-ar sufoca entuziasmul,cine ar fi masca ta de oxigen?
Daca ar ninge cu iubire,cui i-ai strange cea mai mare portie?
Daca cineva ti-ar darui 3 dorinte,pe cine ai vrea sa faci fericit cu una din ele?
Daca ar fi sa multumesti pentru ceea ce esti,ti-ai fi recunoscator mai intai tie insuti?
Daca pentru un timp soarele nu ar mai apune de la geamul tau,pe cine ai da vina?
Daca intr-o dimineata descoperi zahar prea mult in ceasca ta de ceai,cui ii oferi o inghititura spre a-i indulci ziua?
Daca dupa mult timp de cautare ai pierdut mai mult decat ar fi trebuit sa gasesti,cum ai face sa iesi totusi in castig?
Daca azi ar fi ultimul maine de ieri ,cu cine ai vrea sa iti petreci efemeritatea clipelor ramase?
Daca acum ai afla ca esti sub o vraja rea,la cine ai merge pentru ajutor?

Prima persoana la care te-ai gandi,
Prima persoana in preajma careia ai dori
Sa fi,
Inchide ochii si indrazneste,
Sigur vei afla ca si ea te iubeste.

Multitudinea clipelor e data
De speranta si dorinta adevarata.
Doar gandul te poate face sa fii
Ceea ce numai in vis ti-ai dori.

Cand ceasul arata sfarsit
Viseaza-ti un nou infinit.
Creaza-l din ce ti-a ramas,
Indrazneste sa mai faci un pas.

Pentru cine spera ca azi si maine va fi mai fericit ca ieri.
Pentru cine stie ca azi si maine nu vor mai fi la fel.
Pentru mine si tine care avem nevoie
Sa credem cu optimism pueril
In tot ceea ce ne poate fi util.

Umple cu optimism paharele goale,
Administreaza-ti doze letale.

Apasa clapele pianului .Nu te opri acum

Lumina palpaie slabita,epuizata si mereu la fel.Pe peretele inimii nu e scris nici un nume ,dar sunt trase 2 linii orizontale ,scrijelite in carne.
Sangele vechi picurase pe covorul alb din mijlocul incaperii si il imbibase de amintiri negre.
Sangele nou ii pulsa fericit in vene si la fiecare gand spre viitor ii tresalta inima din piept.
Parul moale aluneca usor pe umarerii rotunzi si o furnica neobisnuita lui atingere.
Genunchii ii striveau pieptul si lungimea unghiilor o simtea in carnea moale in care se adancisera.
Era nerabdatoare sa isi traiasca prezentul.Ciudat.Straniu.Absurd chiar.
Pentru ea gandul acesta, a facut-o sa arunce mizeria trecutului la gunoi,sa stearga praful amintirilor,sa curete camarile inimii,sa frece bine jegul memoriei,sa dezinfecteze ranile sufletului,sa le bandajeze si sa le lase sa se refaca.A limpezit totul cu apa viitorului ,s-a asezat comod pe parchet si asteapta nerabdatoare sa se vindece.
A trecut o ora.
Pianul incepe sa tremure sub degetele ei subtiri.La primul acord simte ameteala aceea provocata de lipsa de calciu,senzatia aceea intunecata cand iti fuge sangele din picioare si te simti incapabil sa mergi.Ar fi fost mai simplu sa apese pe butonul acela cu care suntem obisnuiti sa stergem ce nu ne mai foloseste din calculator.Mai simplu,mai nedureros.
Cand nu ai un asa buton ce ramane de facut?
A continuat sa apese clapele pianului cu mai multa siguranta de data aceasta.
Nimic nu mai era ca adineauri,sunetele erau armonioasa ,dulci,vioaie,entuziaste.Compozitorul era vindecat,iar melodia vietii ei suna minunat.

De ce ar fi ok ?
Nu cred ca am o oridine in ganduri in ceea ce priveste subiectul asta.
Sunt nemultumita.Da.E ceva in neregula cu asta?
Nu-mi convine.
Nu-mi convine mizeria in care se adanceste tara asta.
Nu-mi convine cand merg cu un autobuz etc. lumea sa nu tina cont de aparitia sapunului,deodorantului ...Sa vorbeasca tare la telefon,sa impinga,sa injure,sa isi aduca aminte in ultimul moment ca vrea sa coboare si sa ma calce in picioare etc.
Nu-mi convine cand merg pe strada si cate un baiat mai 'bronzat' tranteste cate o vorba 'dulce' prin care eu ar trebui sa ii sar in brate si sa ma casatoresc cu el.(?!)
Nu-mi convine si nu mi se pare normal ca lumea sa stea sa te analizeze din cap pana in picioare si sa comenteze cand nici nu ar trebui sa le pese de tine si ar trebui sa isi vada de viata lor.La urma urmei libertatea ta se termina cand incepe libertatea celuilalt.Asa e.Din moment ce felul in care ma imbrac si arat nu produce nici o paguba cuiva ,ramane intrebarea de ce atata critica?Suntem o tara de critici.Innascuti.Talent nativ in ceea ce priveste comentariile stupide,nefondate,prin care ne umplem timpul pana incepe telenovela de la 20:30 sau stirile de la ora 19:00?(Are rost sa mentionez ca in alte tari o vorba aruncata la intamplare pe strada asupra unui om te poate duce in instanta?Pot sa aduc vorba despre locuri in care trebuie sa ii ceri voie ,pe strada,persoanei de langa tine daca vrei sa fumezi?)
Cum sa existe civilizatie intr-o tara in care nu exista nici un dram de respect.Oamenii abea se mai respecta pe ei insisi...ce pretentii sa mai avem la un respect reciproc?Cand spun nu se respecta pe ei ma refer la viata de zi cu zi .Observ din ce in ce mai mult sedentarism,obezitate...Totul se leaga si formeaza un lant al slabiciunilor.Mai multi sedentari-mai multe masini-aglomeratie-poluare-boli-... .Mai multi sedentari-mancare de tip fast-food -obezitate-boli fizice-boli psihice-deces-... .Nu vreau sa dezvolt subiectul pentru ca ar dura foarte mult si nu intentionez sa dau diagnostice personale ci doar sa imi exprim nemultumirile.
Bineinteles ca ceea ce fac poate fi considerata o pierdere de timp.De acord.Poate pentru tine care citesti este acelasi lucru.Insa eu m-am racorit spunand ce ma indigneaza ,iar tu poti sa deschizi ochii,sa ma aprobi,insa cam atat .Puterea ta asupra a ceea ce se intampla se opreste aici.
Am fost ferm convinsa ca ajungand undeva voi schimba ceva in tara asta,voi face ,voi drege.Aberatii desigur.Am realizat de curand ca innecatul poate fi scos la liman doar mort.Asa ca m-am decis sa lupt sa plec .Sa merg intr-un loc in care esti respectat ca cetatean.Sa te respecte lumea pe strada,statul,guvernul,presedintele,copilul din parc,postasul,tipa care vinde bilete la film,ospatarul de la restaurant,politistul din intersectie etc.
E inutil sa continui cu lista nemultumirilor in legatura cu tara asta.E inutil pentru ca nu intereseaza pe nimeni si nici chiar pe mine nu ma va mai interesa daca stau mai bine sa ma gandeasc.
Sunt deplin multumita si apreciez ,munca si efortul depus de institutiile statului.Cam asta ar spune un credul,un naiv,un prost mai bine zis.Chiar daca varsta mult prea frageda imi produce o cantitate mare de iluzii,vise,naivitate,totusi nu-mi apasa pe pleoape,nu-mi inchide ochii si nu imi indeasa brutal degetele in urechi.Va vad frate.Va aud.Se observa clar incompetenta.Pluteste in aer un iz innecacios de minciuna,nesimtire,nepasare,aroganta,egoism...Amestecul asta provoaca sila.Ce viitor imi ofera mie,tie,lui,ei tara asta?Nu-mi miroase a bine.Si acum sincer-Nu stiu cat o sa mai suport mirosul putred ce vine de 'sus'.

Cand iti lipseste acea doza de incredere este vital sa te agati de un amanunt entuziast din viata ta.
Ambitia nu tine de foame.Partial adevarat.Pentru mine ambitia e hrana mea de zi cu zi.Hrana mentala.Restul trupului se hraneste dintr-un nimic necesar.Ambitia iti intareste iluziile .

Scuza perfecta a insuccesului este lipsa acesteia.E usor sa stai inchis in camera ta si sa dai vina pe restul lumii pentru tot ceea ce e nedrept ,pentru problemele tale,pentru neputinta ,incapabilitate.
Te auzi?Te asculti?Am impresia ca amagirea e singurul lucru de care te crezi potent.
Ce poate fi mai simplu decat blamarea?
M-am ridicat de prea multe ori dupa ce mi s-a spus sa stau jos.M-am refacut dupa fiecare ''raceala'' cauzata de prea multi microbi.M-am intarit dupa fiecare ameteala,dupa fiecare ''cadere de calciu'' provocata de Alimentatia Proasta.Mi-am recladit conceptiile dupa fiecare deconceptie.Am plans toate lacrimile care trebuiau planse in viata asta, ceea ce inseamna ca rasul ma va ghida de acum incolo.Nu-mi pasa de X,Y,Z ...si nici ce a facut N.Matematica mi-a fost oricum mereu indiferenta,insa mereu am stapanit-o in felul meu,cum ma pricep eu cel mai bine-prin vorbe.Si nu i-a fost niciodata inferioara.
Sunt mandra ca pot.Ma simt capabila si nu ma retine nimic sa privesc mult inainte.Inaintea ta.A lui.A ei.A oricui.
Daca iti propui maine poti face tot ce nu ai facut ieri,alataieri,toata viata.
Chiar daca ambitia nu inseamna totul.Intr-un final totul se reduce la ambitie.

Directia5-In niciun caz

Am cazut, ma ridic in picioare
Am pierdut, voi marca in reluare, da
Sunt falit, banii am sa-i recapat
S-a sfarsit, maine are sa inceapa iar

Am uitat, imi aduc eu aminte
M-a scapat, maine are sa imi intre iar
Am dat gres, dar nu mai conteaza
Eu incerc, maine are sa-mi iasa, da

In niciun caz nu am sa ma dau batut
In orice caz am s-o iau de la inceput

Am cazut, ma ridic in picioare
Am pierdut, voi marca in reluare, da
Sunt falit, banii am sa-i recapat
S-a sfarsit, maine are sa inceapa iar

In niciun caz nu am sa ma dau batut
In orice caz am s-o iau de la inceput
In orice caz stiu ca am un avantaj
In niciun caz stiu ca tu n-ai sa ma lasi

III

Paginile revistelor de moda ii trambitau numele.Titlul uneia spunea:

''Designerul Emma Ricci da lovitura in lumea modei.
Parteneriatul sau cu Paul Goutier o scoate din anonimat si o lanseaza pe cele mai inalte podiumuri ale creativitatii.''


Privea lungita in pat,entuziasmata si mandra de ea.Numele sau asociat cu numele noului amic Paul, tineau in viata titlurile celor mai importante reviste si ziare.Era constienta.Daduse lovitura.
O bataie in usa o facu sa se trezeasca la realitate.Mai urma una si inca una pana ce ,enervata de zgomotul insistent ,merse sa deschida.
Elegant,mirosind a colonie fina,cu parul impecabil aranjat si o privire atintita asupra ei,Paul o saluta si se autoinvita in apartament.
Emma era obisnuita cu frumusetea si masculinitatea captivanta a lui Paul,insa totodata cu respectul sau si maniera lui politicoasa.Ceva ciudat se petrecea cu el.Era schimbat.

-Emm,uite de ce am venit...sa o lasam balta cu petrecerea la care te-am rugat atat de insistent sa vi...Nu mai are importanta.Am venit sa discutam lucruri mai insemnate.
Tonul lui indiferent o soca.Ii simtea nepasarea zgariindu-i orgoliul.Se aseza intr-un fotoliu mare si il asculta mai departe.

-Eu voi lipsi 2 luni .Ma intorc in Europa pentru niste afaceri foarte importante.Am si niste lucruri de rezolvat la fabricile mele din Italia si Franta .Sper sa nu dureze mai mult decat am anticipat..Vreau ca tu sa te ocupi de tot ce inseamna Goutier cat lipsesc.Ma bazez pe tine si las totul in seama ta.Sper sa nu ma dezamagesti..
-Paul..eu.. iti multumesc...nu te voi dezamagi.Multumesc pentru incredere si..
-Vom aranja totul azi la ora 15. la birourile din centru.Te astept acolo.La revedere,Emma!
-Pe mai tarziu,Paul!


Inchise grabita usa si un geamat de fericire rasuna in incapere.Era nemaipomenit ce i se intamplae.Putea sa isi demonstreze talentul si sa faca o impresie impecabila.Era sansa ei
si nu o va rata.


Timp de 4 zile,Emma munci pe rupte in luxosul birou din N.Y.Era extrem de obosita si asta se putea vedea usor.Nu mancase de aproape 36 de ore,nu dormise de si mai mult,iar igiena personala o realiza in baia biroului.Singura persoana cu care interactiona era secretara,iar aceasta parea destul de ingrijorata cu privire la starea noii sale sefe.

-Doamna Ricci ,Domnul Hayves Lestone va cauta .Spune ca e urgent.
-Pofteste-l inauntru,Nina.Nu ma lasi cu dansul mai mult de 10 minute.Vreau sa intrii si sa spui ca am o sedinta importanta si am intarziat.Timpul meu e limitat,Nina.Multumesc.

-Domnisoara Ricci,ce onoare!
Un barbat scund si gras cu o frunte proeminenta si cu un aer de falsa politete pasi hotarat,ii saruta mana Emmei si se aseza nepoftit pe scaunul din fata acesteia.

-Hayves va deranjeaza!spuse barbatul zambind ironic in coltul gurii.
-Ma bucur de cunostinta domnule Lestone.C e va aduce aici?
-Afacerile,domnisoara Ricci.Afacerile si curiozitatea mai precis.
-Va ascult.
-As dori o colaborare cu dumneavoastra.Un contract pe 2 ani .Creatiile dumneavostra de lengerie intima as dori sa apara exclusiv promovate de modelele mele si bineinteles tot ce tine de cheltuielile prezentarilor va fi suportat de mine.
-Suna tentant.Poate prea tentant.Care e profitul dumneavostra?
-Stabilim un procent din vanzari si bineinteles reclama care va fi buna pentru amandoi datorita numelor asociate si casei mele de moda cu un prestigiu mare.
-Recunosc ca imi surade ideea dumneavostra insa nu va pot da un raspuns imediat.Va voi telefona maine .

Trecura mai mult de 10 minute si secretare nu intra sa intrerupa discutia de afaceri a celor doi.Emma era plictisita de compania masculina de azi si era hotarata sa o mustre zdravan pe Nina.
Usa se deschise timid si un trup firav iesi la iveala.
-Domnisoara Ricci,sedinta de la 17 incepe in 5 minunte .Este esentiala prezenta dumneavostra.Ma scuzati ca v-am deranjat,dar treabuie neaparat sa ajungeti.
-Multumesc,Nina.Ii zambi ironic si privirea ei spunea:''In sfarsit,Nina.Discutam noi mai tarziu..''.Domnule Lestone,mi-a parut bine si ma voi gandi la oferta dumneavoastra.
-Deasemenea,Domnisoara Ricci.A fost o placere discutia cu dumneavoastra.Stiu ca sunteti o femeie inteligenta si veti face ce e mai bine.La revedere.

Ii saruta mana delicat si cu pasi greoi datorati kilogramelor in plus ,Domnul Hayves Loston parasi biroul.
Gandurile lui insa ramasera la Emma.Nu isi putea scoate din minte fata ei gingasa si plina de o senzualitate necunoscuta femeilor din viata sa de pana acum.Cu un aer de prospetime si inteligenta,Emma ii luase mintile si ii captase clar atentia.Avea de gand sa aiba mai mult decat un simplu parteneriat cu ea.Si acest gand nu ii dadu pace multa vreme.

Emma se gasea istovita dupa ziua aceasta.Cada din apartamentul sau parea uriasa in comparatie cu dusul din baia de la birou.Statea intinsa,scufundandu-se in spuma si masandu-si usor pulpele picoarelor,bratele,abdomenul...Isi lasa capul pe spate si simti un gol in stomac,iar gandul ii zbura imediat la Paul.Nu o sunase de 3 zile.Nu stia nimic de el ,iar acesta nu parea foarte preocupat de existenta ei.Era clar ca ceva se petrecuse cu Paul in ultima vreme,nu mai era persoana pe care o stia:amabil,exagerat de atent cu ea,mereu zambitor,grijuliu,dragastos...Paul era diferit.
Se infasura intru-un halat moale,alb si isi prepara un ceai cald de vanilie.Il savura cu ochii aproape inchisi dupa care, cazu intr-un somn adanc.Dupa 4 ore ceasul desteptator facea un zgomot infernal.Era ora 6.Razele soarelui patrundeau timid in linistea amortita a incaperii si vesteau o noua zi de munca acerba.

II

Soarele rasarise deja de jumatate de ora.Razele sale gadila fata palida a Emmei.In lumina lor tenul sau de portelan capata o nuanta aurie.Fizionomia sa nu e una banala.Cel putin in acea stralucire i se poate vedea acel ceva ce multor fete le lipseste.Are ceva iesit din tipar.Are magia aceea care atunci cand o vezi,te vrajeste si vrei sa o ai numai pentru tine mereu...
In cele din urma trupul Emmei cedeaza rugamintilor tandre ale diminetii.
Coboara din pat cu miscari lente .In aproximativ o ora era gata de plecare.Un taxi o astepta in fata casei.A urcat in graba,a indicat adresa destinatiei,insa telefonul mobil ii suna nelinistit in geanta.Dupa cateva secunde de cautari printre pagini,acte,pixuri si tot felul de obiecte prezente in geanta unei femei de afaceri,il gasi si raspunse repezit:

-Buna dimineata!Emma Ricci la telefon!
-Buna dimineata,Emm!Paul te deranjeaza.Te astept astazi la birou cu noile propuneri.Sunt foarte nerabdator sa te vad...
-Aaa...Domnule Goutier...,era usor surprinsa si deveni nelinistita.
-Paul,Emma.Te-am rugat ...Spune-mi PAUL.
-Desigur,ma scuzi,Paul.Ajung in aproximativ jumatate de ora daca am noroc in trafic.Pe mai tarziu.
-Te astept.

Mainile ii transpirasera vizibil.Se privi in oglinda masinii si era destul de palida.Inima ii zvacnea in piept.Ce se intampla oara cu ea?Primise un simplu telefon de la noul sau partener de afaceri.Nu se poate sa se afle in starea asta din cauza unui banal telefon.Mai primise si altele si avusese atitutini cat se poate de normale.Oare acest barbat sa fie cauza nelinistii sale?Ce simtea pentru el?...
Tresari si uita intr-o clipa multitudinea de ganduri ce ii invadasera mintea..La urma urmei fusese doar un telefon...nimic mai mult.

-Emma,haide sa mergem sa mancam ceva in oras si discutam acolo.M-am saturat de biroul asta pana peste cap.Te rog,nu accept un refuz.
-Nu aveam de gand sa te refuz,Paul.Mi-ar face placere sa schimbam mediul de discutie.Sa mergem..

Se aflau intr-un restaurant luxos,in centrul orasului.Domnul Paul Goutier se purta exemplar.Ii aseza scaunul meticulos,comanda pentru amandoi si zambea dulce de fiecare data cand ii intalnea privirea Emmei.Mancara,discutara afaceri,iar ceasul indica ora 16.

-M-am simtit foarte bine,Paul,multumesc !
-Cred ca ar trebui sa mai iesim.A fost cea mai placuta discutie despre afaceri pe care am avut-o vreodata cu cineva.
-Da,de acord!chicoti Emma.

Isi luara la revedere,o conduse pana la taxi si cu un gest fin, o sarutra pe obraz.

Nu trecura mai mult de 20 de minute si telefonul incepu sa sune disperat.Era atat de pierduta in ganduri incat soferul a fost cel care a atentionat-o .

-Da!Emma Ricci.Spune-ti!
-Emma!
-Paul?spuse fata incurcata...
-Da...uite ce e...vroiam sa te invit la o petrecere diseara.Ce spui?
-Diseara nu pot.Iau cina cu sora mea.E singura si...
-Emma,draga,nu accept un refuz.E ceva important,nu ma lasa singur,te rog.
-Of,Paul.Iarta-ma,dar i-am promis Renatei .Nu am mai petrecut timpul impreuna de...
-Tee...rog...spuse raspicat,dar atat de dulce, vocea acea care o facea sa tremure de emotie si indoiala..
-Iar sotul ei este plecat din tara si este singura...
-Emma,petrecerea e la ora 23.Te rog insistent sa vi.Eu te voi astepta.Nu spune acum nimic.Mai gandeste-te si ne vedem in fata hotelului LUXURY.Ma bazez pe tine,Emm.

''Minunat...acum ce fac?I-am promis Renatei.Sigur se va supara.Dar nu pot sa il las pe Paul.Plus ca telefonul lui m-a dat peste cap.Felul in care ma ruga...are nevoie de mine acolo sa ii fiu alaturi.Vreau sa ma evapor.''Isi dadu ochii peste cap si cobori din taxi.

-Alo?
-Renata?
-Emmmmm...Abea astept diseara.Am facut o groaza de bunatati pentru tine.Imi e atat de dor ... si am o groaza sa iti povestesc...a si..
-Da si eu sunt foarte nerabdatoare..
-De ce ai sunat,Emm?
-Aaa..sa imi spui exact la ce ora sa vin?
-La 22 e bine.Avem toata noaptea sa vorbim sa ne uitam la filme,sa mancam.Si maine putem merge la cumparaturi, la sala.Vroiam sa te rog ,Emm,daca poti si vrei sa ramai saptamana asta la mine.Kevin vine duminica viitoare si ma simt foarte singura.Crezi ca poti?
-Vorbim diseara si stabilim.Acum am putina treaba.Te pup!
-Te astept,Emm.

''Ce poate fi mai rau de atat?Cum sa ma impart?cum sa impac pe toata lumea?Sora mea are nevoie de mine,iar afacerile mele depind de petrecerea asta.''

Intra in graba in apartament,isi arunca cheile pe masa,se descalta de obositorii pantofi cu toc,lasa usor rochita in jos sa alunece si se schimba in ceva comod.Nu ii era nici foame,nici sete.Simtea o neliniste interioara ce nu ii dadea pace.Nu stia ce sa faca.Nu intelegea de ce ii era asa greu sa ii zica ''nu'' lui Paul.Incepea sa creada ca afacerile sale nu au legatura cu invitatia aceea si nici felul in care mintea ei reactiona la propunerile sale.
Se intinse in pat si astepta ...ce?nici ea nu stia insa orice era mai bine decat...gandurile acelea care ii zapacisera existenta.

Adormi.Trecu de 22.Si de 23.Dormea.
Un somn de bebelus.Nici telefonul nu avea curajul sa o deranjeze.

I

Paseste hotarata treptele firmei.Nu e stanjenita de o institutie atat de impunatoare,nici de oamenii la patru ace mirosind a parfumuri fine.
E inca ametita de multimea figurilor,de eleganta decorului,insa nu se poate abtine sa nu se opreasca si sa priveasca in una din oglinzile bine incadrate de pe unul din pereti,inainte sa intre pe usa directorului.Isi verifica discret machiajul,mai aplica un strat de gloss,dupa care isi impune un zambet si bate la usa de fier.

-Poftiti inauntru, Domnisoara Ricci!o voce calma si degajata rasuna de pe cealalta parte a usii.
-Buna ziua,Domnule Goutier!
-Bine ati venit!Ce mai faceti?
-Multumesc bine!Dumneavoastra?intreba fata sfioasa.
-Ca de obicei,raspunse sec Domnul Goutier.

O pofti sa ia loc dupa care incepura o discutie despre afaceri.

-Emma...,aaa..Pot sa iti spun Emma nu-i asa?
-Desigur!Chiar va rog ,raspunse Domnisoara Ricci incurcata .
-Emma draga,sunt de acord cu tot ce spui,am incredere in ceea ce stii,esti o femeie de succes si sunt gata oricand sa iti sustin proiectele.

Fata zambi putin speriata de rapiditatea si usurinta cu care a convins.Mereu a obtinut ceea ce a vrut,dar de obicei mai dura ceva timp,trebuia sa mai insiste...Era uimita si fericita in acelasi timp.Mandria si stima de sine crescusera consideranbil.
Ochii verzi ai barbatului o priveau fix in timp ce ea era pierduta in ganduri.Dupa cateva clipe de ratacire,isi reveni si ii intalni privirea cercetatoare .
Domnul Goutier era o fire puternica,mandra,cu foarte multa incredere in capacitatatile sale,cu multe succese la activ,un om cu o cariera impresionanta,dar totusi un om..adica un barbat.Nu se putu controla si ceda ochilor ei ca spuma ciocolatei.Isi plimba privirea pe fereastra si cu pasi marunti masura incaperea.

Emma se scuza sub pretextul unor alte afaceri si isi lua la revedere de la Domnul Goutier.
-Te astept maine la sedinta de consiliu,Emma,ii spuse pe un ton amical directorul.
-Sigur!La revedere,Domnule Goutier!
-Aaa...Stai..Spune-mi Paul!Sa lasam formalitatile si sa ne purtam ca doi prieteni,parteneri...
-Cum doriti!Aaa...Pe maine,Paul!raspunse Emma usor timida de noile reglementari..

Iesi cu pasi iuti din incaperea imbacsita de miros de Chanel pentru barbati.Nu a avut prea mult timp sa il analizeze in stilul feminin,nici sa isi construiasca o parere sigura despre acesta.Maine va fi mult mai atenta la detalii,la gesturi.
Se urca in masina parcata in subteran,puse un Cd cu Strauss si se lasa purtata de muzica dulce in care i se derulau discutiile cu Paul.
Parca avea ochii de un verde aparte...Si se lasa condusa de Dunarea albastra spre incercarea de a reda un portet reusit.

Eternitatea în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără sfârşit şi fericire deplină.

Parul ei lung si blond zace nearanjat de saptamani.Obrazul pare al unei femei greu incercate de viata.Haina de blana alba ii imbraca umerii fragezi si pulpele fine ale picioarelor.Priveste in gol cu ochii unui om pierdut in tainele vietii .Capul ii aluneca usor ,dintr-o miscare pe perna de catifea rosie.Isi strange genunchii la piept si tremura din toate incheieturile.Semineul tanjeste sa se scalde intr-un foc cum numai ingrijitoarea casei stia sa pregatesca.Frigul isi instalase regatul si ii ocupase teritoriul fetei, odata cu venirea nenumaratelor nenorociri in viata ei.
Mana sa,de mult plina de bijuterii,care stia doar sa mangaie catifea scumpa si matasuri,acum se plimba monoton pe suprafata corpului pentru a-l incalzi.
Un vant puternic misca draperiile si le ridica aproape de tavan dand incaperii un aer straniu.Fata tresare de parca ar fi vazut o stafie si inchide cu putere ochii,zdrobindu-si ploapele fara mila.Nu vroia sa vada obisnuitul ritual, din fiecare noapte.Ritualul ce nu-i dadea pace de 1 an de zile.Atat se implinea de la moartea lui.Si atat era de cand ea uitase definitia zambetului,a fericirii...
Un an de zile a durat transformarea unei fiinte care emana energie si bucurie,care impartea vorbe alese si priviri blande,prietenoase tuturor.
Intotdeauna a fost o fire mandra,dar nu acea mandrie ivita din rautate,din orgoliu,ci una nascuta din increderea in respect,dreptate..Iubea luxul si se considera indrepatita sa il afiseze peste tot.
O calitate vine mereu insotita de un defect,fiecare lucru are pereche pe lumea asta.Defectul ei cel mai mare insa era bunatatea.O bunatate naiva,prosteasca,puerila.Credea ca daca ea ofera iubire,este dreptul ei sa primeasca la fel de multa iubire in schimb.
Nu,nu este egoism este extrema aceea in care se gasesc unii oameni...Prea multa grija fata de altii,prea multa afectiune irosita,prea multa speranta in zadar si vise in exces...spulberate.
Acest defect al ei purta pe rand cate un nume,schimbandu-se de la o zi la alta in functie de persoanele pe care le intalnea.Pana cand, a devenit statornic si i-a luat numele LUI.
EL devenise defectul ei,iar acest defect era nuantat si animat in fiecare clipa de EL.
...
Era ferm convinsa ca poate realiza orice(cum spuneam avea acea convingere puerila ca totul se poate realiza pentru simplul fapt ca ea dorea asta).Stia cu certitudine ca el poate fi schimbat si numai dragostea va putea sa ii modifice apucaturile atat de daunatoare.

Noptii ii tinea de urat,zilei i se daruia toata.Somnul nu mai avea nici o semnificatie .Era obsedata de gandul ca el nu e bine,ca va pati ceva din clipa in clipa,ca poate ar trebui sa il sune,ca poate ar fi bine sa mearga la el.Nu contau sfaturile nimanui.De fapt rupsese relatiile cu toate cunostintele sala precedente din cauza ca nimeni nu ii spunea ce ar fi dorit sa auda,nimeni nu era de acord cu acel ''drog'' care o tinea in viata,nimeni nu ii aproba deciziile,nu ii impartasea suferinta si nu stia ce idei o macina.Unii deja o considerau nebuna pentru ca e usor t sa numesti nebun pe acela care nu il intelegi.E atat de simplu sa folosesti un termen pentru a incadra comportamentul unei persoane fara sa incerci sa il inetelegi...

.....
Pana la urma au decis sa locuiasca impreuna.Numai asa ea putea fi mai linistita si el putea sa incerce sa renunte la viata lui ''bolnava''...
Erau fericiti la inceput:
O impodobea cu lucruri alese,o alinta si se purta cu ea ireprosabil.Insa cu timpul s-au racit lucrurile si el avea din nou nevoie de compania vechilor sai ''prieteni'', de compania multor lucruri de care se despartise o perioada.Ii era dor sa fumeze o tigara cu nesat,sa bea mai multe sticle de bauturi scumpe sa se distreze in compania acelor ''dame' ...Acele asa-zise dame nu-l iubeau,nu ii purtau de grija in fiecare secunda,nu isi imaginau ca undeva intr-o camera ,pe o canapea de piele,langa un foc bine facut,se zvarcoleste o faptura de dorul lui.

Si astfel au inceput noptile pierdute aiurea,zilele dormite in nestire,urcatul scarilor cu greutatea unui munte dupa un gat firav si subtire,agonia dupa betie..mahmureala...starile de voma...,cateva zile linistite si cercul in care intrase nu mai avea iesire.

....

Ploaia arunca cu putere sageti reci .O invelise cu totul intr-un strat racoros si umed.Se ridica brusc,in miscarile sale citindu-se hotararea,dorinta de uitare,insa era prea slabita sa stea in picioare si curand se dezechilibra,iar podeaua rece si respingatoare ii deveni atat de necesara.
O alta incercare de a se ridica esua,insa era hotarata sa nu isi petreaca noaptea in locul aceala care ii trezea atatea amintiri.
Prinse o secunda de elan si se sprijini, tarandu-se aproape ,de peretii incaperii.Usor ,dar sigur ajunse pana la usa care dadea spre balcon.Incerca sa deschida geamurile de sticla.O lumina brutala insufleti cerul si fata i se reflecta.Vazu ceva,ca o ramasita de om,o umbra mai mult,ceva nedeslusit,fara stralucire si lipsit de farmec.Avea un dispret innascut pentru lucrurile urate.I se facu sila de ce vazu si iesi in aerul pervers de rece care ii cerceta corpul ,plin de curiozitate si brutalitate.

Isi inlantui mainile de balustrada si isi aseza strategic picioarele intre dungile de fier.
Vantul o indemna bucuros,iar luna ii zambea ironic si violent.Fata isi lasa haina de blana sa coboare usor de pe umeri pana ce simti ca ii atinge gleznele si i le gadila.Atunci inchise ochii,isi musca buza de jos cu teama si se altura LUI ...
Pentru ca numai asa putea sa stie daca era intr-adevar bine... Daca nu cumva avea nevoie de ceva...








Continuare(Vreau sa-ti intru'n sange).

Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.

Prin ochii mei il vad pe el si ma indragostesc.

Tin toate amintirile strans legate cu lanturile incapatanarii.Simt durerea provocata de ele si totusi nu vreau sa imi eliberez ostaticii...

Retina suporta infernul la care o supun.I-am pictat portetul unui barbat perfect.Ea e singura care il vede clar,insa nu spune o vorba impotriva dorintei mele.Il iubeste si ea.Supus.Umil.Obligat.

Un an de zile mi-a ajuns sa adun ramasite de zambet,vorbe marete,priviri provocatoare,minciuni vanitoase.Le-am adunat si le-am protejat de mine,insa aceste ramasite mi-au intoxicat inima-obisnuita cu frumusetea. Profund naiva in acea vreme.

Cand tu incepi sa functionezi pe baza de 'drog' uiti i sa te bucurii claritate.Am ajuns sa ma intreb cine mi-a ruinat opera creata cu atat de mult entuziasm?Se deteriorase in timp:...S-a descompus usor si am putut sa ii observ veninul.

De ce ar vrea un om sanatos sa traiasca in fiecare zi in agonie,laolalta cu adevaratii bolnavi, cand boala sa e de fapt una imaginara,perfect curabila?

...

Atunci cand retina i s-a curatat de mizerie a putut privi in jurul ei.

El nu se deosebea prin nimic de restu si totusi ea il ridicase la rangul suprem.Nu el era minunat,ci ea l-a imaginat asa.Nu el era unic-ci ea l-a personalizat.Nu el era neobisnuit de destept-ci ea era prea credula.Nu el era de o frumusete aparte-ci ea a folosit cele mai alese culori pentru a-l picta.Nu el vorbea despre ea-ci ea stimula conversatiile....Nu el a mintit-o-ci mintea ei secreta mult prea multe toxine.El nu mai poate fi invinovatit de nimic.Pentru ca EL nu mai exista .Ea l-a uitat,iar EL exista doar prin EA.

Iubirea dintre două fiinţe nu e egală, balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care rar ne dăm seama.

Tabloul de deasupra lui se clatina parca manat de o personalitate proprie.O mana scheletica,copilaroasa ii opreste balansul insistent.Nu dureaza mult si un zgomot grosolan ii raspunde sarcastic.Tabloul cazut a facut ca mii de broboane de sticla sa se imprastie pe podeaua de lemn.Baiatul uluit de razvratirea obiectului misca din umeri nepasator si priveste marcat un punct fix, imaterial ....
Analizeaza minutios poza care aduce vesti din alta lume.Un chip mic luminat de 2 ochi cu pigment deschis.Buzele lasa sa i se vada dintii albi, perfecti,iar parul i se revarsa pe langa obrajii rozalii .Pare atat de fericita .Rade,un ras zdravan care isi imprastie sentimentele.El priveste cu o invidie puerila.Pe chip i se citesc ganduri egoistesi un sentiment de vinovatie .Nu pune pret pe durerea din el.S-a obisnuit.Priveste in continuare urmadu-si calatoria prin abis.Varfurile parului sau cicolatiu mangaie tandru chipul iubitei si printr-o miscare duioasa isi lipeste buzele de suprafata aspra a fotografiei.

In camera se aude un oftat infundat si o mana de femeie il cauta jinduior prin pat.El se ridica agasat de insistentele acesteia si isi preia pasiv indatoririle de barbat.
...
Femeia adoarme la loc multumita si barbatul isi reia reveria din care a fost deranjat.Ochii ii aluneca nepasator prin incapere si se opresc din nou la fotografia cazuta .Nu doreste sa isi jignesca sotia cu astfel de framantari.Dragostea lor insa nu a functionat niciodata...insa este oare ea de vina.Dar care ea?ea cea prezenta sau cealalta care se plimba prin taramul ingerilor?

Tresare.Coboara din pat usor timorat .Se opreste la usa pentru a o mai privi inca o data.Ea doarme un somn prea dulce facandu-l sa se simta stingherit.Iese cuprins de un tremurat frenetic.Gradina casei este locul ideal in care se poate linisti.
O lacrima usoara si fina ii spala obrazul pacatos.O inlatura indispus si se tranteste pe iarba uda.

Un val de cuvinte ii vajaie infundat in ureche..:

''Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.''

S-au iubit 'nespus'.Poate asta a fost cea mai mare greseala a lor... prea mult pentru ca iubirea lor sa se implineasca pe acest pamant.

''Eternitatea în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără sfârşit şi fericire deplină.''

Se zbate sa scape din lanturile constiintei insa nu izbuteste si lacrimi cu gust de pelin se insiroiesc.Luna ii da un aer de paznic de cripta.Sta nemiscat,intocmai cum a stat la capul mormantului ei.Zilele de atunci parca s-au transformat in secole si timpul ii aminteste cu fiecare zi de locul in care a fost nevoit s-o abandoneze.Pentru un mort, cea dintâi noapte în cimintir e ceva groaznic, înspăimântător. După asta se obişnuieşte încetul cu încetul...

Luna arunca sageti otravitoare spre trupul sau aproape inert..Si ea il invinovateste .Savureaza plina de o ironie muscatoare,chinurile patimase ale baiatului.

El e de vina..adauga o rafala de vant...si parca tot universul il judeca ,nimeni nu il poate condamna spunand ca nu a iubit.Totii insa il osandesc pentru ca nu a stiut sa iubeasca la timp.

Vreau să-ţi intru în sânge...

Vantul ii sufla pueril prin parul moale lasat neglijent pe spate.Rochia subtire ramane tintuita de degetele ei lungi si posesive.Tresare la auzul unor pasi agresivi pe podea.Ramane nemiscata si isi asteapta pedeapsa.2 brate puternice o inlantuie si un trup cu miros de parfum imbibat in tigara o zdrobeste de el.Ea lasa duios capul intr-o parte si isi plimba usor unghile pe obrazul lui .O saruta lacom pe gat.Ea se intoarce sa ii raspunda la sarut insa el dispare.Tocul ii aluneca brutal pe podeaua uda de marmura si cade .
E intuneric si un aer inecacios o face sa tuseasca amar.Taie frenetic cu mainile prin aer si loveste cu ura un teanc de carti care se imprastie in toata incaperea.Ia una la intamplare,o rasfoieste si isi opreste unghia pe una din pagini.O smulge cu hotarare si se taraste pana la fereastra unde lumina palida a lunii da un aer mortuar camerei.Citeste si lacrimi negre se scurg pe obrazu-i de portelan.Plange cu sughituri,mototoleste bucata invechita de hartie si o strange in pumn.Cealalta mana ii aluneca pe piele si isi netezeste pulpa piciorului care ii pare ingrozitor de rece si insuportabil de fina.

Un fulger o lumineaza si pentru o clipa umbra ei prinde viata .Se aud pasi nervosi pe scari si usa se deschide violent lovindu-se cu zgomot de perete.
Un barbat puternic,imbracat elegant isi cauta grabit pachetul de tigari in buzunar si se arunca in patul gol.Sudeaza tigara dupa tigara si ramane cu ochii pironiti in tavan.Nu scoate nici o vorba. Se aude doar procesul de inspiratie si expiratie.
Camera e inecata intr-un fum gros.Barbatul se ridica plictisit,ia cartea sfasiata de pe podea si pleaca cu un mers lugubru.
Femeia ramane izbita de podea si pieptul ii tresalta in suspine iuti.
...
Soneria izbeste in urechile barbatului si dupa o replica aruncata la betie se culege si merge sa ii deshida menajerei.
Femeia,prea slaba si prea scunda pentru a intretine o casa atat de imensa,impunatoare,se grabeste sa isi intre in atributii.Urca scarile si intra in dormitor.Deschide fereastra si aerul tare al diminetii curata incaperea de miros de tigari scumpe.Paseste apoi indiferenta peste trupul firav asternut pe podea si luminat de razele soarelui.
Fata duce suav mana la cap si incearca sa se ridice.Dupa minute de agonizare reuseste sa se desprinda si merge monoton,clatinand-se, spre baie.Isi priveste fata-n oglinda imensa din perete si nu se recunoaste:rimelul scurs i-a lasat dungi negre pe chip,buzele sangereaza de cat le-a muscat,iar sub ochii ei, care inainte aveau un albastru perfect, acum se afla pete violet -negre de cearcane.Privire ei bolnavicioasa o face sa ramana inmarmurita.
Da drumul la robinet si lasa apa sa curga minute in sir...isi umple palmele mult prea mici cu apa rece si o arunca de cateva ori peste fata.
Se hotaraste sa coboare.
Pasii ii aluneca timid pe marmura alba.Bratul tremura de-a lungul balustradei si privirea il cauta pe el.Un tipat ii scapa si priveste infiorata.
El zace pe canapeaua de piele cu miros de bautura si tigari.Din mana ii aluneca o seringa si se prelinge pe podea o picatura de sange..Era singura picatura de sange in care isi pastra iubirea pentru EA.

De fapt.marile pasiuni raman necunoscute se consuma in anonimat.

Noaptea a trecut insa intunericul ei a ramas.

O suvita blonda atarna bolnavicios de tablia patului.Degete subtiri si lungi se plimba usor de-a lungul cearceafului...Gene lungi se sincronizeaza cu ticaitul ceasului.Un oftat izbeste tacerea unei dimineti adormite de toamna.
Prin crapatura usii sunete grabite si puternice se chinuie sa alunge somnul fetei.
O clipa de luciditate ii e de ajuns sa realizeze ce e azi.Se ridica grabita si in drum spre baie se impiedica si o lovitura puternica la umar o trezeste la realitate.
Aranajatul dureaza, evident..si ea e in intarziere.
Pasii suna ciudat pe gresia rece si respingatoare.E prea grabita sa ii mai fie teama.E prea curioasa sa isi mai puna vreo intrebare.Mana subtire apasa cu putere pe clanta metalica a usii de lemn.
Profesoara priveste ironic noua venita care a intrerupt-o din monologul enervant si monoton de inceput de an.
Fata se aseaza in ultima banca fara sa-i pese de privirile celor din jur care o fixeaza incercand sa o descifreze.
Minutele trec,isi fixeaza barbia cu mana instinctiv.Ochii ii aluneca involuntar peste contururile trupurilor din jurul sau si ramane absorbita de un chip care se pare ca ii zambeste.Nu rezista privirilor LUI si isi pleaca genele lungi..
Profesoara sfarseste prelegerile despre inceputul acestui an si ii lasa pe copii in pauza,sa se cunoasca.Nu e orice an .E primul an de liceu.
Fata ramane pentru o clipa in banca.Priveste inainte si se pare ca intr-o clipa multimea de elevi din fata ei nu mai sunt.E singura pe rand.Ofteaza plictisita insa rasuflarea i se taie cand pe randul ei se aseaza el.3 banci ii despart.Il priveste subiectiv vreme de cateva secunde pana ce in jurul ei se aduna un grup de fete cu mainile intinse rostind fel si fel de nume nesemnificative.Zambeste fortat si da mana cu ele instinctiv.
Drumul spre casa ii pare o vesnicie,isi doreste sa clipeasca si ceasul sa fi facut inconjurul orelor si sa se afle din nou la liceu, in preajma lui.
...
Imprejurari nesemnificative...o fac sa se mute din clasa aceea.
E noaptea dinaintea urmatoarei zi:
Plange.Un plans egoist si amar.Lacrimi care nu i-au mai intalnit vreodata obrazul fraged se varsa acum fara mila.Unghia zdrobeste cu nesat podul palmei si dinti-i scrasnesc amortiti.
Un aer rece patrunde in camera si ii ravaseste suvitele aurii.Se ridica clatinandu-se ametita insa cade in genunchi langa pat.Isi priveste chipul in oglinda aruncata la intamplare pe jos:2 luminite stralucesc cu o putere solara si un zambet voios o stanjeneste.Nu intelege.E chiar ea.De acum totul va fi altfel si nimic nu va mai fi rational caci de acum stie E INDRAGOSTITA.
...
Zilele trec si hoinaritul pe culoarele liceului in cautarea lui sunt la ordinea zilei.Urca,coboara,merge la baie obsesiv numai cu gandul ca poate va da de el.Curtea liceului ii implora prezenta si ea se indreapta cu pasi grabiti caci stie ca acolo il va gasi .
Strange in brate o minge de basket si arunca indiferent la cos nimerind de fiecare data.O observa si se opreste o clipa privind-o lung.Ea roseste si isi intersecteaza privirile.
Ii observ, se vede cu ochiul liber ca se plac si numai un nebun mi-ar contesta observatiile.
Trec zile de flirt si priviri bete de dragoste.
...
Deschid usa clasei si caut cu urechea rasul acela isteric care ma face sa tresar si sa fiu fericita de fiecare data cand il aud.Ma indrept cu pasi plictisiti catre coltul in care as putea sa jur ca o voi intalni.
Da,nu m-am inselat e acolo...Genunchiul sta infipt in gresia rece si obrazul umed e strivit de suprafata fierbinte a geamului.
Ma vede si un zambet fortat ii lumineaza fata.
Uimita ,constat starea in care nu imi amintesc sa o mai fi vazut-o vreodata.
''Ce e cu tine?''
''Pai..(ofteaza si lasa mainile pe langa corp molesita)...are iubita...de muult timp.o relatie serioasa.''
Socata balmajesc cateva cuminte,ma balbai si spun:''aaa...nu te mai framanta ma...doar nu se casatoreste cu ea..''
Ea rade si ochii ii sclipesc.O licarire de speranta i se citeste in privire.
''Da..asa e..insa nu inteleg..nu i-am vazut niciodata impreuna..nu se comporta ca niste persoane care au o relatie..nu stiu..nu il inteleg..''
''Nu incerca sa intelegi un baiat...Iubeste-l,Uraste-l,Ignora-l ,fa ce vrei dar nu iti framanta mintea incercand sa-i justifici comportamentul...''
Zambeste din nou..un zambet sincer de data asta..pare mai sigura pe ea si mai hotarata..coboara treptele grabita, imi multumeste gafaind si fuge spre obisnuita si epuizata destinatie-baia.
Trec cateva secunde si aud un strigat infundat.Dupa care pasi grabiti din nou.
Melodia mult prea cunoscuta a telefonului meu imi strica dispozitia.
''da?''
''era sa intr'n el....(rade si sufla greu)''
''ce?in cine?vorbeste mai clar. nu te aud''
''in EL......ne-am inatlnit la colt la baie..am bajbait un pic pana m-am decis in ce directie o iau ..era sa intru in el sa il daram(rade cu un ras isteric si fericit)''
(rad si eu si ma bucur pentru intamplarea ei)
''vin la tine sa imi povestesti.unde esti?''
''in curte''
....

Alte foi desprinse din calendar,numaratoarea zilelor de liceu s-a terminat si ea.E ultima zi ca boboace si sufletul ne e mic cat un purice de teama unei vacante sterpe .
Ochii ei verzi tanjensc sa ii intalneasca pe ai lui .Il cauta cu privirea de aproximativ 15 minute.Nu e nicaieri.Ii e dor.Un dor care o apasa in piept si ii mareste pulsul.
Apare.
Isi aranjeaza bretonul din obisnuinta si imi spune cum sa ma asez pentru a-l putea privi.
Se uita si observ cum il soarbe pana la ultima picatura.Il contempla minute in sir cu o rabdare plictisitoare pot spune.Insa pentru ea sunt ultimele priviri.Cele din urma trebuie sa fie satioase pentru ca urmeaza o lunga vacanta .prea lunga pentru ca ea sa o poata indura.
El ii raspunde la priviri si as putea sa jur ca numai pe ea o iubeste pe lume.De fapt eu sunt sigura ca asa e.Nu pot intelege insa cum de nu renunta la cealalta si nu sare in bratele prietenei mele si nu o zdrobeste cu imbratisari si nu ii sufoca trupul cu sarutari.Se iubesc e limpede.Ce mai asteapta?
Observ cum isi misca usor parul ca briza de primavara aspura unei flori de cires.
Ea clipeste fericita si isi strange degetele subtiri in pumn si ofteaza.
El iese din liceu si se indreapta deja spre lunga vacanta.
Au fost ultimele suspine de boboaca,ultima privire de clasa a9a.
...
O aud cum ii e dor.Un dor nebun de el.Este departe.Prea departe si totusi imi zgarie timpanul sunetul gandurilor sale.Tanjeste dupa el si eu nu pot face nimic.Chiar si de peste ocean ii pot auzi rasul fortat care incearca sa ma inveseleasca si sa ma faca sa cred ca e fericita..
...
O mana subtire sta agatata de un bagaj prea mare.Un toc marunt calca asfaltul ud si prea neinsemnat pentru ca ea sa isi aplece privirea.Ochii ei ageri privesc cu dispret trecatorii. Zdrobeste agresiv prima frunza de toamna.Ploaia ii loveste fata si odata cu ea isi aminteste.
14 SEPTEMBRIE .maine.

Incepe povestea clasei a10a.Inima ii bate cu o putere prea mare pentru a fi suportabila.Un tipat ii scapata si o frimitura de zambet ii lumineaza coltul gurii.
Nu l-a uitat.
Si acum il iubeste cu mii de kilometrii distanta mai mult.



(Din categoria POVESTE FARA SFARSIT)....va urma.

Am gusturi simple. Mă mulţumesc cu ce-i mai bun.

Dragostea este nesatioasa m-am convins de acest adevar.Egoismul ei tinde sa acapareze mintea celui care iubeste.Victima constanta a dragostei,femeie,se supune fara impotrivire acestei dominatii supraomenesti .
Frumosul este doar o parte din minciuna dragostei.Nu vezi ceva frumos decat daca iti e drag la fel cum ceva iti pare urat atunci cand nu-l poti suferi.Te multumesti cu ce-i mai bun,dar celui mai bun Tu nu ii esti suficienta.


''Ca să rămână în inima mea, trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?(Mihail Drumes)

...Tanjesti dupa EL ,dar nu ai curajul sa ii spui.Il iubesti in taina insa secretul tau iti pare ca e cunoscut de toti din jur.Fiecare chip ce interactioneaza cu el iti da un fior pe sira spinarii,privirile lor ii tradeaza si intuitia ta le-a ghicit cunostintele.Ti-au aflat oare taina ?
Fata de langa el te priveste cu interes,te analizeaza cu superioritate dupa care o soapta aruncata in treacat in urechea lui curma asteptarea.Pleaca.De bratul lui atarna o minciuna,un rasfat...Nici ea nu-l iubeste .Pentru ea, el e doar un produs cu care adora sa se afiseze..in schimb Tu ...TU ii ravnesti sentimentele.Vrei ca el sa vada in tine mai mult decat ..o vorba spusa la greu...un zambet in coltul gurii ...o imbratisare si o invitatie la suc .Vrei sa te IUBEASCA.
Trupul lui sa il sufoce pe al tau si mintea lui sa o intrepatrunda pe a ta.
Dragostea lui sa iti zvacneasca prin vene.Sa-i intrii in sange.Sa-i simti pulsul atunci cand va contopiti.

Il privesti dorindu-ti ca el sa stie toate astea si sa-ti sara de gat ...sa fi a lui.
Isi intoarce privirea si te priveste dispretuitor.Tu ai in coltul ochiului o lacrima care se prelinge pe obrazul inghetat de durere.El zambeste si ea il saruta.Amandoi joaca in fata ta piesa de teatru a unui cuplu perfect.
Tu izbucnesti in plans si icnesti un tipat interior.Ei te fixeaza admirandu-si realizarea prin ochelarii fumurii care le acopera ochii plini de satisfactie si ironie.
......

Juri ca il vei uita si iti impui asta .La urma urmei ce a insemnat el pentru tine?Nimic mai mult decat un gand in plus.Un gand otravitor.

Viata isi intoarce roata .

El da de greu.Nimeni nu il mai priveste cu admiratie si invidie.Toti il compatimesc.
Tu?
Ce mai simti pentru el?
Il iubesti!
Cea mai mare greseala.
Il suni si cu o voce moale si flexibila iti vorbeste.E duios si dulce ca o zi de vara.Ii spui ca esti ingrijorata,ca ti-e dor ...Iti multumeste ca te preocupa.
Inchizi si plangi cu sughituri....te merita el oare?
unde ti-e orgoliul ,femeie?l-ai uitat in agenda telefonului la litera V.
...Pretinzi recunostinta,dragoste,vorbe frumoase...pretinzi sa fi tratata conform actiunilor tale..
Invisible to everyone.
asta primesti!.
Ea ii creeaza probleme si totusi el o primeste inapoi.
Iarasi plangi in hohote si blestemi.Ai ajuns sa te urasti pe tine pentru ca te simti plina de EL.
O urasti pe ea din suflet pentru ca si-a varsat veninul in ceea ce iubeai mai mult,insa te-ai gandit ca toxinele se afla acum si in tine intr-un stadiu destul de avansat?

Lasa otrava sa iti iasa din sange si schimba-ti gustul de fiere ramas pe buze de la ultimul sarut care niciodata nu a existat.